Alegerile locale au scos la iveală răsturnări de situaţii, meseriaşi de circumstanţă, circari de profesie aruncaţi pe trambulina gogoşeriei electorale. Nişte şacali liberali şi userişti oportunişti, şcoliţi la cursuri de şantaj, cu „interesul lăsat fără pic de jenă la vedere”, care în urma votului s-au trezit în fruntea „bucatelor”. Tot felul de inşi cu lozinci de iubire supremă faţă de naţiune, radiind după „ex-crementare”, admirîndu-şi opera, care într-un final vor aduce tot întunericul din Occident. Nicuşor Dan a promis că va curge lapte şi miere la robinet şi-n caloriferele bucureştenilor, dar cu datoria Elcen, apa calda va fi updatată cu apă rece, iar votanţii săi vor tremura sănătoşi. Capitalul german şi francez şi-au împărţit primăriile ţării noastre, ca pe un tort. Unul, căruia îi zice Dominic Fritz, fost şef de cabinet al fostului preşedinte german Horst Kohler, un membru STASI, cu o aşa-zisă activitate caritabilă în România, a cîştigat primăria Timişoarei. La Bucureşti au cîstigat oamenii lui Macron. Clotilde Armand, primăriţa de o noapte de acum patru ani a cîştigat Sectorul 1.
Pare că electoratul a devenit autoflagelar. Votează dezaxaţii-sexual, pedofilii, corupţii, străinii aciuaţi în cuiburi româneşti, slujitorii marilor vînduţi Occidentului. Explicaţia? Tot mai mulţi români, aceiaşi care urăsc naţionalismul şi adepţii, s-au îndrăgostit al naibii de minciunile iohanniste, un virus care sufocă tot ce-i românesc. În ideea de a pulveriza P.S.D. şi la parlamentare, dictatorul KWI latră ca un turbat cînd îşi marchează teritoriul. Cam nimeni nu s-a arătat îngrijorat că, timp de cinci ani şi cu o lună înaintea alegerilor locale, sub bocancii dictatorului trosnea litera Constituţiei, cînd acesta sufla în ciorba candidatului „său”, concurent, în alt context, doar ca P.S.D. să piardă Primăria Capitalei. Doar ca P.S.D. să dispară. Bag de seamă că robotul nu ştie că într-o democraţie reală, pluralismul politic nu poate supravieţui fără social-democraţi. Oriunde îşi arata chipul brăzdat de falsa îngrijorarea pentru naţiune, folosea placa stricată: „staţi acasă”, „spălaţi-vă pe mîini”, altfel vă papă covidul. Înaintea alegerilor, cerea insistent ieşirea la vot. Deşi dictatorul spera ca P.S.D. să leşine pe scenă, cu un Ciolacu colac serviciilor, votul din 27 septembrie a demonstrat că acest declarat „inamic public numărul unu” a ieşit mai puţin şifonat faţă de europarlamentare decît credea Vodă Sparanghel.
Orice articol „informativ” de ziar, televiziune, dacă aplică tehnicile falsului, ale reducţiei, minimalizării-amplificării informaţiei, deturnează adevărul, adică manipulează. Există trei tehnici de manipulare a spiritului uman (gîndirea-voinţa-sentimentele), aşa cum patru sînt legile logicii, cum trei sînt principiile termodinamicii, cum unul este principiul credinţei creştine, cum unul este principiul moralei, cum unul este principiul dreptului. Nu există mai multe feluri de credinţă creştină, de drept, de morală, ci mai multe modalităţi de aplicare ale lor, care, încălcînd premeditat Principiul, devin pseudocredinţe creştine, pseudomorale, pseudodrept. Potrivit manipulărilor, care, probabil, vor deveni, în curînd, ştiinţă de licenţă şi masterat, ne vom aştepta, într-un viitor apropiat la un preşedinte al României transsexual, un preşedinte al S.U.A. bisexual, un preşedinte al U.E. necrofil sau care nu va mai fi. Cam aşa se văd lucrurile din inima satului românesc. Mai toate se văd altfel decît din vilele populate de fantoşe politicianiste. Prin sat auzi mai des înjurături cînd vine vorba de guvernul Orb-an al trădării naţionale şi alteţa sa, întru penalitate, KWI. Chiar şi ameţită puţin, înţelepciunea e un dar anume la ţăranul român, aşa cum sfinţenia e un har, sfîntul e plin de înţelepciune, iar înţeleptul poate fi sfînt. Dat fiind că de la Apostoli, de la Origene şi de la Erasmus încoace înţelepţii s-au cam rărit, să ne mai bizuim măcar cîteva decenii pe înţelepciunea ţăranului român. De la Petre Ţuţea e pauză de înţelepţi, la noi. Cu legea imbecilă intrată în vigoare n-avem voie să-i mai pomenim pe Ţuţea, Nae Ionescu, Eliade, Noica, Vulcănescu, Gafencu… Potrivit antinaţionalismului, nu mai e nevoie de gînditori, ci de corupţi, penali, trădători, deviaţi-sexual. Lumea merge înainte spre degradare completă. Poate ne spun anal-iştii acestui veac, unde ne va duce îmbîrligătura politico-economico-financiaro-infracţională de sub preşedinţia celui mai malefic robot pus în fruntea naţiunii române. Aviz amatorilor de Fritzi, cu instruire B.N.D. în cel de-Al Patrulea Reich, ajunşi Burgermaisteri în cetatea bănăţeană „a Europei”. O fi vorba de Fritz Al Doilea al României după expirarea mandatului actual al Robo-KWI?
Unde ne va duce inflaţia de acţiuni contra naţionalismului, unde ne vor duce televiziunile private antinaţionale şi anticreştine? Unde ne vor duce idioţii cu ştaif, falşii specialişti, anal-iştii, comentatorii, experţii, care trimit în derizoriu dragostea pentru neam, credinţă şi ţară? Războaiele cu naţionalismul şi cu Biserica Ortodoxă Română sînt mai productive decît orice altceva în România dictaturii iohanniste. Ce ne facem cu statisticile îngrozitoare şi mincinoase ale televiziunilor de pe malurile Dâmboviţei, plătite generos de „Guvernul meu” pentru propaganda O.M.S.? Specialiştii în covid afirmă că populaţia României a pierdut trei-patru mii de suflete. Cît două sate, adică. Păi, dacă statisticile merg pe această pistă falsă, unde va mai fi naţiunea română peste cîţiva ani? Cît a mai rămas din ea, mincinoşilor? De murit se moare de sărăcie şi de alte boli care fac ravagii şi goluri ireparabile, cum goluri ireparabile au lăsat decapitaţii din Samarcand, ostaşii de la Termopile, filosofii greci, soldaţii din atîtea războaie. TV-urile şi ziarele invocă şi evocă doar covid. De remarcat că datele Institutului Naţional de Statistică demonstrează că în perioada covidului din acest an s-au înregistrat mai puţine decese decît în aceeaşi perioadă a lui 2019.
Natalitatea e de 2,5 ori mai mare la ţigani decît la români, fapt statistic cu relevanţă asupra culturii naţionale. În 2050 vom avea, poate, 15 milioane de cetăţeni, din care şase milioane de ţigani, două milioane de maghiari ş.a., dar cultura românească se va bizui, sper şi cred, tot pe Eminescu, Sadoveanu, Noica, Ţuţea, Creangă, Arghezi… Istoria nu e tot una cu linia evoluţionistă; prima e impredictibilă, spre deosebire de a doua. Trebuie să-i citim pe Origene, Suetonius, dar şi pe Rebecca Costa. Că de statistici nu ducem lipsă. Vă mulţumesc tuturor celor care mă receptaţi, ceea ce denotă că folosiţi atent şi corect antenele etalonice ale adevărului.
Autor: Maria Diana Popescu
Sursa: Revista Art-Emis