Intr-un articol pentru Foreign Policy, Immanuel Wallerstein indrazneste sa afirme ca “revenirea” asteptata de cei mai multi in urmatoarea perioada nu va mai avea loc, indiferent ce “solutii vor fi aplicate”. Insasi ideea ca sistemul va continua, in formula sa de baza, este profund gresita.
Toate sistemele au o viata, isi incepe argumentatia specialistul. Cand procesele lor se misca prea departe de punctul de echilibru, incep sa fluctueze haotic si sa se bifurce. Sistemul nostru actual, economia globala capitalista, exista de aproximativ 500 de ani si cel putin in ultimul secol a patruns pe tot globul.
Pana acum a functionat remarcabil de bine. Insa, la fel ca toate sistemele, s-a miscat din ce in ce mai departe de punctul de echilibru. Asa s-a ajuns la criza structurala de astazi.
Problema este ca preturile de baza ale productiei au crescut remarcabil. Exista apoi cheltuieliel cu personalul de tot felul, de la muncitorii necalificati la management. Sunt costurile obtinute pe masura ce producatorii trec costurile productiei asupra noastra – costurile pentru infrastructura sau refacerea resurselor, spre exemplu.
Si democratizarea lumii a condus la cererea de tot mai multa educatie, tot mai multe asigurari de sanatate, si tot mai multe garantii ale venitului pe perioada vietii. Pentru a rezolva aceste cereri, s-a ajuns la o taxare din ce in ce mai impovaratoare. Impreuna, aceste costuri au crescut dincolo de punctul care permite acumularea serioasa a capitalului.
De ce sa nu marim atunci preturile? Pentru ca sunt, pur si simplu, limite dincolo de care preturile nu pot trece. Este asa-zisa elasticitate a cererii. Rezultatul este o micsorare generalizata a profitului, pana cand se ajunge la un punct in care pur si simplu nu se mai merita.
Suntem martorii unor fluctuatii de tot felul – economice, politice, socioculturale.
Rezultatul este o si mai mare incertitudine in politicile si deciziile pe termen scurt. Indoiala se autoalimenteaza, pe masura ce cautam o cale de iesire din incertitudinea terorismului, schimbarii climatice, pandemiilor si proliferarii nucleare.
Singura certitudine este ca actualul sistem nu mai poate continua. Lupta politica fundamentala se duce pe marginea carui sistem va inlocui capitalismul, nu daca acesta ar trebui sa supravietuiasca. Alegerea este intre un nou sistem care preia unele din trasaturile esentiale ale actualului sistem precum ierarhizarea si polarizarea, si unul care este relativ democratic si egalitarist.
Ultima zvacnire a actualului sistem, inainte de moartea sa, va fi indatorarea statelor, in special in asa-zisele economii emergente, pana la punctul falimentului.
Sistemul istoric in care traim este intr-o criza structurala si nu va supravietui.
autor: Ana Ilie
sursa: ziare.com