Căsătoria din interes dintre PD-L şi PSD s-a terminat cu un divorţ răsunător şi românii deja se simt rău: vor plăti accize mai mari în 2010. Măcar dacă ăsta ar fi răul cel mai mare. Ruperea oficială a coaliţiei a venit la scurt timp după ce BNR apucase deja să anunţe că va inunda piaţa cu lei, vreo 12 miliarde în total. Exact în ziua în care banca centrală a hotărât să irige o piaţă monetară care, de “sete”, a urcat dobânzile la cote destul de înalte, coaliţia şi-a făcut public divorţul, obligând investitorii să adopte o poziţie ostilă faţă de moneda naţională.
Protejarea suplimentară a leului ar fi presupus un efort enorm din partea BNR, în condiţiile în care la câteva ore după ce a dat lei bancherilor ar fi trebuit să îi ia înapoi. Ziua de joi nu ar fi fost ţinută minte de nimeni însă dacă nu ar fi fost şi Ziua Accizei, adică cea care dă cursul după care se calculează toate produsele purtătoare de acciză din România, dar şi taxa auto sau alte taxe şi impozite care se calculează în moneda europeană.
Desigur, nimeni nu este vinovat. Nici BNR pentru că nu a salvat leul, în ideea în care leul ar trebui salvat, ţinând cont că unele voci susţin că e supraestimat sau militează pentru o depreciere competitivă, dar nici mediul politic, care nu ar mai fi rezistat prea mult în pseudoarmonie atât de aproape de alegeri. Aşa s-a nimerit.
Omul de rând nu va simţi imediat că accizele sunt cu 1,2% mai mari din cauza zilei de joi, faţă de creşterea totală de peste 14% faţă de cursul de la 1 octombrie 2008, însă semnalul trimis este foarte prost. Dincolo de cele câteva zeci de milioane de euro obţinute din acest surplus de 1,2% la cursul în baza căruia se calculează accizele se află confirmarea neputinţei a nouă luni de guvernare: mediul politic face orice, numai să ajute economia nu.
Pentru patronii care dau afară angajaţi şi pentru acei angajaţi rămaşi fără serviciu nu contează nici numele, nici culoarea politică a celor care ar trebui să scoată România din criză sau, cu atât mai puţin, cine e ministru de Interne. Contează numai rezultatele pozitive concrete. Iar ele lipsesc.
În cazul în care, şi este vorba despre acest caz, mediul politic este incapabil, din diverse motive, să facă ceva bun, mediul economic se roagă ca măcar să nu se strice şi mai mult ceea ce şi aşa e prost. Rugăciunile sunt însă anulate de alegeri.
Contextul politic în care s-a finalizat divorţul coaliţiei este cunoscut. Merită însă reamintit şi contextul economic.
Ruperea coaliţiei are loc în momentul în care nu se ştie încă nimic despre cele 10 zile de concediu fără plată pe care toţi bugetarii trebuie să îl ia. Asta nu e o glumă. Oficialii FMI au subliniat cât se poate de clar că această condiţie este foarte importantă. Mai mult decât atât, bugetul pe anul viitor este încă în faza de proiect al proiectului atât timp cât nu s-a ajuns la o concluzie în urma negocierilor cu sindicatele bugetare, respectiv cât se taie şi cum se taie. Sau poate s-a tras concluzia dar nu a fost făcută publică pentru că dă prost înainte de alegeri.
Când prostia se întâlneşte cu ghinionul avem imaginea completă a României de azi: prostia celor care ne conduc, de la putere sau din opoziţie, şi ghinionul celorlalţi că trăiesc în această ţară. Desigur, nimeni nu este vinovat. Aşa s-a nimerit.
Sursa: gandul.info