Pe lângă dreptul la liberă circulaţie şi la muncă în UE, fondurile europene sunt marea binefacere a aderării. Fiecare european plăteşte din impozitele sale o parte pentru ca zonele rămase în urmă ale Uniunii să poată recupera din decalaje. Pentru România a fost şansa noastră istorică. Câteva zeci de miliarde de euro direcţionate către autostrăzi, căi ferate, drumuri, agricultură, sănătate, cercetare, educaţie ar fi schimbat faţa ţării pentru decenii de aici înainte. Efectele s-ar fi tradus în locuri de muncă, dezvoltare economică şi sporirea competitivităţii României pe pieţele globale.
La cinci ani de la intrarea în UE, devine tot mai clar că am ratat întâlnirea cu miliardele miraculoase ale Europei. Am irosit o şansă pe care Istoria ne-a oferit-o cu generozitate după ce învăţasem să ne plângem de destinul nostru ca naţiune. Am avut noroc cu integrarea la 1 ianuarie 2007, am avut noroc că ni s-au pus la dispoziţie sume enorme de bani.
Am avut ghinionul că suntem conduşi de aceste clici economico-financiare care au sacrificat viitorul a generaţii de români pentru că este mult mai simplu să furi banii de la buget, decât să construieşti ceva cu fonduri europene.
Ministrul Afacerilor Europene, Leonard Orban, declara la preluarea mandatului că şi-a propus atragerea în acest an a şase miliarde de euro. Domnule ministru, cu tot respectul nu mai pierdeţi timpul pe la birou! Nu aveţi niciun mijloc pentru a schimba ceva în bine! Sistemul este construit ca să nu funcţioneze şi nu va funcţiona oricâte eforturi ar face un om dedicat misiunii sale. Domnule Orban, nu v-aţi prins că existenţa fondurilor europene deranjează foarte mulţi oameni în cel mai înalt grad? Nu vom accesa în acest an miliardele promise. Nu îi vrem. Dacă nu îi putem fura, atunci nu ne trebuie. Asta e filosofia!
Ni se tot spune că trebuie să ne împrumutăm pentru a rostogoli datoriile deja contractate, dar nu dă nimeni socoteală pentru eşecul istoric al României în folosirea fondurilor europene. Un dezastru care poate fi asemuit numai ocupării ţării şi căderii în robie, pentru că, altfel, o naţiune liberă nu poate fi condamnată la subdezvoltare şi la sărăcie. Noi ne-am făcut-o singuri.
Ion M.Ioniţă
sursA: adevarul.ro