Orice noua zi petrecuta in Romania pare sa fie prima zi de criza, iar autoritatile sunt in continuare surprinse de ea ca de o ninsoare in mijlocul iernii. Au crezut ca va trece de la sine in cateva luni, dar, dupa un an, criza pare sa fi decis ca ramane la noi, in patria crizelor.
Guvernul anunta in continuare mii de someri de fiecare data cand occidentalii rasufla usurati ca au scapat de ce era mai rau, asa ca nu putem decat sa speram ca atunci cand lor le va fi foarte bine, ne va si noua mai putin rau.
Pana atunci mai avem totusi de asteptat pentru ca Vestul se lupta cu stabilizarea economiilor. Analistii spun ca recesiunea s-a dovedit a fi mai putin dezastroasa decat se asteptau, dar urmarile ei sunt mai periculoase decat crede lumea, potrivit The Economist.
Poate noi suntem tot mai ingroziti de ce aflam seara la stiri, dar oricat de ciudat ar parea, in afara granitelor Romaniei se spune ca anul 2009 nu a fost deosebit pentru pierderile fantastice, ci pentru ca a fost evitata o catastrofa.
Ce a fost mai rau a trecut, intr-adevar, in cateva luni, dar nu la noi. Declinul economiei mondiale a fost oprit de puterea economiilor emergente care au accelerat primele si care au apasat pedala cat mai mult. China a crescut cu 17% in al doilea trimestru al lui 2009, tragand dupa ea si restul lumii. Astfel, pana la jumatatea anului, toate economiile mari, cu exceptia Marii Britanii si a Spaniei, incepusera deja sa creasca.
Acum, la inceputul lui 2010, tarile care inca mai sunt in recesiune sunt numite “codase” de jurnalistii de la The Economist.
Oricat de usurati sunt Occidentalii acum, nu se poate spune ca pierderile nu sunt uriase. In tarile Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare, somajul a ajuns la o medie de 9%, iar in Statele Unite, unde recesiunea a inceput mult mai devreme, nivelul somajului s-a dublat la 10%. De asemenea, in multe locuri din lume, ani de lupta impotriva saraciei s-au naruit pentru ca cei cu venituri mici au fost cei mai afectati de probleme economiilor si de pretul ridicat al alimentelor.
Dar pentru cei mai multi, Marea Recesiune nu a fost chiar atat de mare. Pentru tari precum China, India si Indonezia, criza prin care trecem nu s-a dovedit a fi mai grava decat recesiunea din 1991.
Ce s-a intamplat in 2009 e o stire buna
Dar astea sunt stirile bune. Vestea proasta e ca stabilitatea creata in lume este extrem de fragila pentru ca cererea globala inca depinde de sprijinul guvernelor si pentru ca sumele generoase oferite in acest scop au scos la iveala alte probleme si zone vulnerabile.
In lume, preturile de pe piata imobiliara inca se afla in cadere in multe locuri, iar sistemul bancar nu s-a relaxat deocamdata, un semn fiind nationalizarea Hypo Group din Austria, in luna decembrie. Semnele aparente ale succesului, cum ar fi plata datoriilor pe care bancile americane le au fata de Guvern, nu fac decat sa ne ajute sa uitam ca revenirea economiei depinde tot de suportul guvernelor.
Cererea consumatorilor din tarile bogate va ramane slaba, in special acolo unde familii intregi sunt ingropate in datorii, iar sistemul bancar este slab. In ciuda vestilor bune, datoriile americanilor se afla cu putin sub maximul atins si inca sunt cu 30% mai mari decat in urma cu 10 ani. Britanicii si spaniolii stau chiar mai prost, potrivit estimarilor.
Pe masura ce datoria publica va creste, guvernele tarilor bogate vor avea dificultati in a gasi solutii de finantare, ca sa nu mai vorbim de compensare. Investitorii sunt ingrijorati de ce se va intampla cu Grecia, dar si alti membri ai zonei euro sunt in pericol.
De cealalta parte, economiile emergente se confrunta cu o situatie inversa. Din cauza riscului de explozie al unor bule precum cea imobiliara, autoritatile sunt obligate sa mentina conditiile fiscale cat mai relaxate pentru mult timp. Lichiditatile din China sunt alarmant de mari, iar refuzul Beijingului de a permite yuanului sa se aprecieze nu face decat sa descurajeze consumul.
Totusi, nici economiile emergente nu ar putea sa inaspreasca conditiile de creditare nici daca ar vrea, deoarece acest lucru ar atrage si mai mult capital strain speculativ.
Trecerea de la Marea Stabilizare la o economie solida si durabila depinde de cum vor fi gestionate aceste probleme. Unele solutii sunt evidente. Intarirea yuanului ar ajuta economia chineza sa se echilibreze si ar reduce presiunea pusa pe celelalte economii emergente. De asemenea, strategiile credibile pe termen mediu pentru reducerea fiscalitatii ar reduce riscul cresterii dobanzilor pe termen lung in taile bogate.
Politicile fiscale corecte sunt ingreunate, insa, de deciziile politice. Impozitul pus pe bonusurile bancherilor britanici arata ca politicile fiscale sunt influentate de furia populatiei, iar in Statele Unite, independenta Bancii Centrale este amenintata tocmai de Congres. Mai mult, somajul mare ar putea genera dispute pe marginea comertului cu unele tari precum China.