După o practică de 45 de ani pe pielea poporului român, ginitorii, detractorii, turnătorii, torționarii și-au creat un renume și niște tehnici de succes care se perpetuează peste generații. Serviciile secrete ale României postrevoluționare au lucrat ani de zile ca niște spărgătoare de embargou, ca niște evazioniste de prohibiții, reușind să treacă dinspre trecut spre prezent tot felul de metode și practici patentate de securitatea lui Pleșiță și Iulian Vlad, spre a le perfecționa și adapta la vremuri noi.
Infiltrați, înregistrări, șantaj, denunțuri. Iată secretul în patru cuvinte al unei școli de succes a dictatului și terorii. Valabil și atunci, valabil și acum.
Cu tupeul pungașului șmecher față cu prostovanul lacom, vechii securiști au schimbat doar numele produsului. Acum nu mai servesc partidul unic ci poporul liber. Liber să acceadă la bunăstare dacă se lasă în grija lor patriotică.
Astfel au îmbrobodid președinți, partide, electorat.
S-au înmulțit mai ceva ca telefoanele mobile. Ascultă și înregistrează tot ce mișcă, din toate pozițiile, nu doar satelitar ci și ambiental. „Căzutul pe tehnică” a generat „sindromul nopților nedormite”.
Nici nu se mai feresc să recunoască că suntem împânziți de ei. Întrebarea corectă nu mai e dacă tot ce spui se află ci câte servicii află, în timp real, ce-ai spus? Și care va fi primul dintre ele care-ți va converti secretele în mandat de aducere?
Aș putea chiar să schițez portretul infiltratului în lumea puterii. Atât de mulți sunt. Mediocri și infatuați. Tupeiști și intangibili. Descurcăreți și fără scrupule. Cultură subțire, umor gros. Mașini scumpe, posturi influente.
Spre demonstrație, vă ofer trei exemple. Personaje cu notorietate, aflate în centrul unor incredibile rețele de infractori cu membri și fapte dovedite. Ce-i leagă pe toți acești interlopi și le dovedește apartenența de care pomeneam? Faptul că justiția independentă a lui Coldea și Kovesi, a lui Nițu și Cazanciuc, a DIICOT și DGIPI nu-i atinge nici cu o floare, răsplătindu-i astfel pentru serviciile underground aduse.
Voi începe cu Mitică Dragomir. Zis și Corleone. Zis și La Brutărie. De ce oare „zis” astfel? N-are rost să vă mai explic. Toți mafioții din fotbal care în prezent își scriu memoriile pe la Jilava sau Poarta Albă luau lumină de la el, îi cereau sfatul și binecuvântarea pentru matrapazlâcurile puse la cale, din care îi făceau și lui parte. Ei sunt acum la mititica, nea Mitică nu. El e lăsat liber să mai afle, să mai toarne să mai răstoarne. Cum a făcut cu denunțul de șantaj împotriva directorului de la Antena 3.
Mergem mai sus. Sorin Blejnar. Zis și Regina. Zis și Nașu’ Mare. A stat el măcar o zi priponit la preventiv? Aș! L-au arătat cu degetul zeci de vameși, funcționari înalți din subordinea sa i-au descris rețeaua și năravurile cu lux de amănunte, secretarul său a fost făcut dispărut mai ceva decât Statuia Libertății sub bagheta lui David Cooperfield. Ce ne dă de înțeles doamna Kovesi? Că sunt mai importante pentru siguranța națională caprele lui Greblă decât sutele de milioane de euro palmate de Blejnar și rețeaua lui în beneficiul… Aha! Deci aici e buba! Niște beneficiari care trebuie protejați.
Am înțeles. Am înțeles dar ne-am și prins. Corb la corb nu-și scoate ochii. Doar n-o să-l dea în gât securistul Blejnar pe securistul Băsescu.
Și astfel am ajuns la al treilea exemplu, cel mai ilustru. Traian Băsescu. Zis și Zeus. Zis și Profesorul. Chintesența unui sistem muribund în decembrie 1989, sistem salvat în extremis de Virgil Măgureanu. Care, după mărturia lui Florin Călinescu (pe care nu a dezmințit-o), l-a ales pe Traian Băsescu să devină președinte, în 2004, cu sprijinul clandestin al serviciilor secrete din acea vreme.
Prin Traian Băsescu, securitatea comunistă și-a atins apogeul de influență și ticăloșie post decembristă. Să faci, dintr-un astfel de om, fără niciun Dumnezeu, nu doar Președintele României dar și Nașul corupției instituționalizate, asta da performanță de structură ocultă. O performanță care, ca la săriturile cu schiurile, obligă la coborârea barei de start dacă se dorește evitarea unei nenorociri.
Probabil că ăsta va fi ghinionul lui Traian Băsescu. Faptul că a depășit chiar și limitele de ticăloșie ale unei instituții cu trecut atât de ticălos.
Rămâne de văzut dacă acești dubioși nebuni ai marilor servicii, pe care eu i-am amintit mai sus, vor fi sprijiniți până la capăt de uranienii lor tătuci sau vor fi dați de aceștia Tartarului, spre scutirea poporului de niște figuri atât de nefaste.
Sursa: Certitudinea.ro, preluare dupa ConteleDeSaintGermain.ro