Drame de zi cu zi

Tara milioanelor de drame. Asa arata Romania anului 2010. Drame ce se desfasoara sub ochii nostri si la care cotizam, din plin, fiecare dintre noi. Exista insa o “specie” de romani care a reusit sa fenteze criza si sa se intalneasca cu austeritatea doar cand rosteste discursuri demagogice. Ma refer aici la alesul roman, la cel care refuza cu brutalitate sa fie partas la suferinta unei populatii ajunsa pe culmile disperarii. Acolo, in lumea plina de privilegii a decidentilor, somajul, falimentele, scaderea nivelului de trai reprezinta cel mult niste banale cifre statistice. La polul opus, simplii cetateni sunt zdrobiti de o realitate cruda. Dezamagiti, sfidati, mintiti, romanii au obosit sa mai astepte iluzoria bunastare conferita de simpla apartenenta la un regim democratic. Drama este generalizata in Sanatate, acolo unde fondurile sunt insuficiente pentru o functionare decenta a sistemului medical. Nu pot sa nu amintesc aici drama profesorilor, a celor care sunt obligati sa accepte somajul doar pentru ca actul de educatie sa poata merge mai departe. Printre neajunsuri si reforme rupte de realitate. Drama patroneaza, trufas, si in Justitie. Magistratii atrag atentia asupra subfinantarii crase a sistemului judiciar. Aici, influentele politice au pervertit un act de justitie ce se departeaza in fiecare zi de cel european.

Drama se regaseste si in administratia publica. Se anunta un val urias de disponibilizati, dar cei care vor plati cu serviciul vor fi tot cei fara relatii, fara sustinerea cui trebuie. Inutil sa mai adaug aici drama din economie, din constructii, comert, drama patronilor care sunt nevoiti sa isi inchida portile in fata unei fiscalitati excesive, dublata de lipsa unor masuri economice pliate pe realitatea crizei. Guvernantii, insa, merg mai departe. Mimeaza responsabilitatea, decenta, austeritatea. Strangatori, ministrii au reusit sa puna deoparte pentru zile negre. Videanu, Berceanu, Udrea, Blaga, iar exemplele pot continua, nu stiu ce inseamna drama celui care este obligat sa spuna familiei ca si-a pierdut locul de munca si nu stie cum ii mai poate oferi minimul de trai. Este usor sa vorbesti despre concedieri, economii la buget, despre blestemata asta de criza, cand statutul de demnitar iti confera dreptul de a ocoli recesiunea.

De aici, toata aceasta disperata lupta pentru Putere devine de inteles. Pentru ei, cei ce sunt decisi sa calce totul in picioare pentru a-si atinge tintele politice mizere. Actuala clasa politica se afla in pragul falimentului. Si-a demonstrat incompetenta, incapacitatea de a intelege ceva din suferinta populatiei. Nu are forta de a se reorganiza, reforma, ei trebuie sa dispara in haul propriilor compromisuri si interese. Liderii politici, partidele nu pot oferi solutiile mult asteptate. Se departeaza tot mai mult de cei pe care ar trebui sa ii protejeze. Sunt ocupati cu scandaluri si lupte pentru Putere. In schimb, nu pot oferi decat neajunsuri. Si dispret. Asteapta, probabil, sa le fim recunoscatori ca mai primim inca o luna salariul si pensia, chiar si micsorate dupa poftele lor. Ca nu ne impovareaza si mai mult. Ca avem “privilegiul” de a-i avea, inca, in fruntea noastra…

Iulian Badea

sursa: cronicaromana.ro