Site icon gandeste.org

DOSAR „ROMÂNIA ÎN 2010”: Tiparniţa de bani, leac pentru şomaj

Politicienii care vor să repornească economia cu cheltuieli publice mari au nevoie de Mugur Isărescu.

Planurile anului viitor de ieşire din criză cu deficite mari omit să prezinte şi mijlocul avut în vedere: expansiu­nea moneta­ră. Misiunea repartizată de politicieni poate afecta obiectivele BNR, dacă banca va accepta să plătească astfel preţul „păcii sociale“ dorite de Guvern. Dintr-o economie în declin, Guvernul a încasat anul acesta mai puţin, dar nu a fost lăsat fără bani şi obli­gat să îşi reducă, la fel ca agenţii privaţi, costurile. Masa monetară în sens larg a conti­nuat să crească, la fel ca în anii de avans economic (într-un ritm mai temperat, totuşi), producţia de bani fiind aproape singura care a mai „duduit“, alături, bineînţeles, de cheltuielile statului.

În ultimul raport asupra inflaţiei, BNR a remarcat efectul „stimulativ“ pe care titlurile de stat deţinute de bănci l-au avut asupra masei monetare M3, într-o perioadă în care masa monetară în sens restrâns M1 (numerar şi depozite overnight) a scăzut totuşi pentru prima dată (cu peste 14% în octombrie 2009 faţă de octombrie 2008), după patru ani de expansiune. Temperate doar de căderea consumului privat, riscurile de de­preciere şi inflaţie se menţin şi anul viitor, dacă la BNR îşi vor găsi ecou presiunile pentru furnizarea de bani mai mulţi şi mai ieftini, cu care băncile să împrumute statul.

Problema majoră a Guvernului în 2010 va fi deficitul bugetar uriaş şi datoria publică imensă cu care trebuie să îl acopere. În 2009, aceasta a crescut deja cu peste 100%, iar în 2010 vor trebui împrumutate peste 60 miliarde de lei, atât pentru plata datoriilor vechi, cât şi pentru finanţarea defici­tului bugetar de 5,9% din PIB. Astfel, aproape o treime din cheltuieli se vor face „pe datorie“.

În economie, efectele pe care le vor resimţi diverse gru-puri pe termen lung depind de soluţiile cu care statul va alege să îşi rezolve problemele pe termen scurt. Cu ce se va stinge datoria creată pentru acoperirea deficitului? Cu declararea incapacităţii de plată? Deloc, probabil, căci ar distruge pentru mult timp capacitatea Guvernului de a se împrumuta. Cu cheltuieli publice drastic reduse şi şomaj inevitabil pentru bugetari? Puţine şanse în 2010, căci alegerile au amânat măsurile dure, iar primele disponibilizări se vor reflecta cu întârzi­e­re în reducerea cheltuielilor. Un raport recent al Economist Intelligence Unit (EIU) exprimă dubii că noul guvern va face tăierile dure de costuri din sectorul public, inclusiv reducerile salariale şi de pensii cerute de FMI, deoarece creează riscul unor tensiuni sociale.

„Ritmul de scădere al deficitului bugetar anul viitor, la numai 5,9% din PIB, e modest, având în vedere că până în 2012 trebuie să ajungă sub 3%“, avertizează economistul-şef BNR, Valentin Lazea. Majorarea taxelor, în locul reducerii cheltuieli­lor, e considerată cea mai nepotrivită soluţie de BNR şi de EIU, dar va fi cu greu evitată de un guvern lipsit de exerciţiul managementului inteligent care să facă mai mult cu mai puţin. În aceste condiţii, pentru a stinge datoria cu care îşi acoperă deficitele, autorităţile vor apela, probabil, la soluţia cu care s-au mai evitat măsuri dure: inflaţie prin expansiu­ne monetară. Teama de şomaj şi de reforme se poate rezolva pe termen scurt cu mai mulţi bani, dar preţul îl vor plăti mai târziu toţi cei pe care deprecierea şi inflaţia îi vor impozita neoficial: de la salariaţi şi pensionari cu venituri fixe, la cei cu econo­mii în lei sau asigurări de viaţă şi până la afaceri al căror succes nu depinde doar de încrederea că preţurile vor creşte la nesfârşit.

Bani pentru stat
Masa monetară M3 a crescut la 184 mi­liarde de lei, într-un an de contracţie a economiei cu 8%. În con­trast cu declinul creditului sectorului privat, creditul net acordat Guvernului şi-a intensifi­cat efectul stimula­tiv asupra M3, prin titlu­rile de stat deţinute de bănci.

SURSA: Articol preluat din suplimentul „Lumea în 2010”, realizat de revista „Capital” în colaborare cu „The Economist”.

Exit mobile version