Vă veți fi întrebând ce legătură s-ar putea stabili între cele trei substantive din titlu! Două instituții sobre și o piesă de lenjerie intimă gata să-ți împingă gândul spre frivolități.
Oamenii cu cât sunt mai sofisticați cu atât apelează mai mult la fantasme. Caută și ei, sărmanii, trăiri inedite, care să le depășească tocitele plăceri cotidiene. Iar fantasmele pe care și le construiesc în acest scop sunt uneori dintre cele mai bizare, după nivelul de creativitate și perversitate al subconștientului fiecăruia.
De ce n-am accepta, în aceste condiții, că cineva ar visa zi și noapte să vadă cum arată și, chiar, de ce nu?, ce conțin chiloții unui judecător de la CCR?
Acum, desigur, una e să lucrezi cu fantasmele in abstract, mizând totul pe imaginație și atât, și cu totul alta este să dispui de mijloace pentru a beneficia și de transpunerea lor în realitate. Abia această ultimă formă de împlinire este cea care asigură apogeul.
În fine… să revenim la chiloții judecătorului CCR.
Într-o zi, prin 2014 – 2015, unui procuror de la DNA i s-a pus pata pe chiloții judecătorului CCR Toni Greblă. Emoția sa a fost stimulată de faptul că CCR tocmai respinsese SRI-ului pachetul de legi Big Brother și binomul SRI – DNA, în maximă concupiscență la momentul respectiv, a hotărât să se răzbune, să le dea o lecție aspră celor de la CCR. Prin urmare, gând la gând cu bucurie, fantasma procurorului primi un neașteptat suport de împlinire: DNA solicită și obținu un mandat de urmărire totală a lui Toni Greblă, prin instalare de camere de luat vederi și microfoane în toate încăperile locuinței acestuia, inclusiv în dormitor și în baie, 24 din 24, după cum rezultă din rechizitoriu.
Patru luni de zile s-au delectat ginitorii de serviciu cu faze din viața intimă a familiei judecătorului CCR Toni Greblă, faze în care fetișizații săi chiloți erau când scoși când puși, beneficiind și de un bonus important: participarea excepțională, în anumite momente, și a unor chiloți de damă.
Acum, când dosarul construit de DNA a fost finalizat și înaintat tribunalului, spre judecată, se constată că nimic din ce s-a înregistrat în apartamentul domnului Greblă în cele 4 luni de supraveghere la sânge nu a fost folosit de procurori ca probă. Cum ar veni, atâta deranj, atâta cheltuială, doar pentru ca niște băieți blazați, de la operativ, să privească gratis niște scene XXX Home Made, ba, chiar mai mult, să fie și plătiți pentru asta.
Pentru mine rămâne o întrebare care tulbură asfințitul acestei povești: ce se întâmplă, oare, cu acele înregistrări, acum? Oare câte cópii s-or fi făcut după scenele fierbinți și in ce rafturi or fi fost puse ele la păstrare? Și, dacă, să zicem, după dezvăluirile făcute de domnul Greblă aseară, la Sinteza Zilei, apar ca din întâmplare, pe piață, unele dintre acestea, va răspunde cineva? Cine? Și cum?
Căutarea în chiloții suspecților, de către DNA, prin solicitarea și obținerea unor astfel de mandate de urmărire totală, oare în câte cazuri s-a mai făcut? Și cu ce îndreptățire? Eu cred că în foarte multe cazuri și printr-un uriaș abuz. Pentru a se procura, cu orice preț, marfă pentru șantaje viitoare.
Dar semnificația titlului acestui articol nu se oprește aici. Mai există o componentă a triumviratului invocat – DNA, chiloți, CCR – pe linia „societății civile” devenită brusc extrem de sensibilă și reactivă la cele trei substantive atât de greu de pus împreună.
Ieri a fost organizar un nou marș de protest pe străzile Bucureștiului, evident neautorizat și, evident, pledând pentru domnia legii. „CCR depolitizat” și „DNA apărat” au fost sloganurile principale ale acestei noi forme de Dragobete cu intrare liberă. S-au găsit câteva mii de bucureșteni care, în lipsă de altă distracție, să participe la această plimbare ca la un carnaval de întâmpinare a primăverii. Nimic de reproșat sub acest aspect.
Există însă un alt aspect, mult mai jenant, pe care acești participanți la miting nu îl înțeleg sau nu vor să îl înțeleagă. Cu cine sunt ei asociați în civismul lor „spontan”? Pe cine urmează ei, știind sau neștiind? Altfel spus, cine în organizează și cine le fixează temele de protest?
Și aici apar, din nou, chiloții.
M-am mai referit cu ceva săptămâni în urmă la pagina de Facebook intitulată „Corupția ucide” și la unul dintre inițiatorii ei, care, pentru reclamă, a ales să se plimbe, cu metroul, în chiloți. Am spus atunci că acest exhibiționist, împreună cu echipa sa, vor reuși, prin suficiență, mimetism și narcisism, să transforme o cauză cu potențial pozitiv într-o manea ce va duce totul în derizoriu.
Iată că, după două săptămâni de încercări agonizante ale acestor organizatori de a-și ține în viață „copilul străzii”, în ciuda semnelor acestuia că a obosit și că nu mai are motivație, liderul în chiloți și tovarășii săi mi-au dat aseară dreptate, mai repede decât mă așteptam, manelizând totul la cel mai penibil mod „Florin Salam”.
Să te declari susținător absolut al justiției, al legalității și al luptei împotriva corupției și să iei în vizorul protestelor tale tocmai instituția cea mai înaltă și intangibilă în materie de verdicte constituționale, CCR, mi se pare o prostie ce frizează analfabetismul politic. Să mai și susții, pe deasupra, Direcția Națională Anticorupție, despre abuzurile căreia apar în ultima vreme tot mai multe dovezi inatacabile și decizii instituționale demolatoare, demonstrează un fanatism ce a orbit total rațiunea.
Acum cred că înțelegeți de ce, între DNA și CCR, fâlfâie în aceste zile, ca niște drapele de luptă, chiloții.
Aproape că s-ar putea spune că, în asaltul său asupra CCR, DNA și-a scos, la înaintare, izmenele.
Chiloții hipiotului de la „Corupția ucide”, care au darul să inspire câteva mii de TFL-iști împotriva CCR, și chiloții judecătorilor CCR, filmați în baie și în dormitor, cu mandat, de DNA, iată ultimele pornografii în care biata justiție română este obligată să apară.
Nu-i nimic! Dacă este spre deliciul unor intelectuali, foști „ai cuiva” și al unor actrițe devenite „ale nimănui”, se acceptă.
Sursa: Contele de Saint Germain