L-am vazut recent pe presedintele Basescu negand recesiunea din Romania. E vorba de acelasi personaj care minimaliza impactul crizei economice acum mai putin de un an sau care excludea posibilitatea ca Romania sa ia credite de la FMI prin toamna. Am auzit ca BNR mizeaza pe o revenire a economiei in forma de V. E vorba de institutia care a ratat pana acum cam toate tintele de inflatie, care nu vedea la randul sau utilitatea imprumutului extern dar pana la urma acesta s-a produs, care a contemplat bula din imobiliar (va amintiti de normele de creditare fara avans si raport rata/venituri de pana la 70%?), care considera ca in primul trimestru economia Romaniei s-a descurcat destul de bine desi aceasta a scazut cu 6,4%. Pe plan extern, institutii care n-au suflat o vorba din timp despre criza (FMI, Banca Mondiala), ne anunta acum ca raul a trecut si ca se va relua cresterea economica, e drept-una modesta-de prin 2010. Ma rog, nu le costa nimic sa faca prognoze, de vreme ce nimeni nu pare sa le monitorizeze acuratetea. Dar daca nu se intampla asa? Daca nu e suficient sa arunci cu optimismul in piata si sa tiparesti bani pentru a compensa ani intregi de excesele ale creditarii si consumului? Daca dupa 1-2 trimestre de relativa stabilizare, poate de usoara crestere ca effect al miiior de miliarde aruncate in piete, va urma o noua recesiune, de aceasta data acompaniata de inflatie? Cine isi asuma responsabilitatea pentru oamenii indusi in eroare, care si-au cladit proiectele proprii in aceasta perioada pe idea revenirii economiei, care au cheltuit mai mult si s-au indatorat mai mult mizand pe iesirea din criza?
Pentru mine, aceasta revarsare de optimism oficial fara fundamente inseamna 2 lucuri:
1. Nu exista solutii reale pentru iesirea din criza iar salvarea bancilor cu banii contribuabililor mai peste tot in lume va agrava situatia economiei. Pentru ca oamenii sa nu constientizeze asta oficialitatile incep sa le ofere lectii de autosugestie. “Spuneti dupa noi: ce a fost mai rau a trecut, economia isi va reveni din 2010, dracul nu e atat de negru”.
2. Strategii puterii stiu ca realitatea este efectul proiectiei gandurilor, sentimentelor si asteptarilor fiecarei persoane, mai exact rezultanta acestora. De aici si opiumul care se ofera prin televiziune si ziare. Cand reusesc sa induca exact asteptarile potrivite, pot spera ca viitorul sa arate cum vor. Cam la asta se reduce exercitiul de optimism la nivel global pe care il traim acum. Daca nici asta nu le iese, cu tot ajutorul dat de presa obedienta, probabil vor incerca si cu hipnoza.
