“Dă-mi un student… unul la întâmplare…o singură definiție a succesului și doar un singur mod de a-l atinge! Oferă-mi excelență academică, activități extacuriculare cu normă întreagă, oferă-mi o slujbă cu jumătate de normă… ca să-mi plătesc facturile, oferă-mi stagiu de practică. Urmat de stagiu de practică, urmat de stagiu de practică, urmat de… stagiu de practică! Ofer-mi o viață întreagă de datorii, apoi spune-mi că… nu sunt bun de nimic!
Spune-mi că munca mea este fără valoare, spune-mi că mi-ai făcut o favoare că m-ai angajat… pe gratis! Haide, spune-mi că sunt inutil! Când în această țară milioane de oameni concurează pentru doar câteva mii de slujbe, spune-le că e vina lor că nu reușesc să se angajeze! Când tinerii, bătrânii și bolnavii nu au loc pe piața muncii, când micșorezi, reduci, când le iei banii pentru educație și sănătate, spune-le că e vina lor, numește-i “leneși”, “paraziți ai ajutoarelor sociale”, numește-o “cultură a dependenței”. Haide, spune-ne că suntem buni de nimic! Spune că nu e nimic politic, că este firesc să lași băncile mici să se prăbușească iar pe cele mari să le sprijini din fonduri naționale, este firesc ca salariul minim să stagneze, iar beneficiile să fie tăiate cu totul, spune că este firesc ca cei 1% să acumuleze în primul an de criză financiară cât n-au reușit să adune în 30 de ani! Numește toate astea “austeritate”, haide, spune-ne că suntem inutili!
Redenumim nereușita socială cu alți termeni la modă… “competiție personală”, un “CV de succes”, “deprinderea de noi îndemânări”, “dezinhibiție” și “socializare”, în timp ce prestăm muncă voluntară și stagii de practică, până când ne îngropăm în datorii, în disperare… Haide, spune-ne că nu suntem buni de nimic, că nivelul uriaș al șomajului nu are nimic de-a face, spune-mi că șansele mele de a ajunge în stradă mai degrabă decât să am o slujbă nu au nimic de-a face…
Haide, spune-mi că suntem toți “clasa de mijloc”, numește-i “clasă de mijloc” pe cei care lucrează în call center, pe cei care aranjează marfa pe rafturi, gunoierii și personalul de serviciu, toți sunt clasă de mijloc…. dar în devenire! Haide, spune-ne că suntem inutili! Folosește-mi trupul ca și cum ar fi o resursă prin care să crești PIB-ul, chiar dacă mi-am rupt spatele ridicând greutăți, chiar dacă mă prăbușesc din picioare datorită orelor petrecute peste program, luptând cu depresia și stressul provocat de griji… cum îmi voi plăti oare chiria luna asta, cum va putea ea să-și întrețină copiii, cu ce va plăti rețetele medicale?…
Haide, spune-ne că suntem buni de nimic, spune-ne că singurul lucru care nu funcționează în cadrul sistemului suntem NOI!”
Sursa: Alternet.org
Traducerea: Gandeste.org