In Romania nu exista pericolul instalarii unei dictaturi, dar exista riscul instaurarii mai degraba a unei democratii desantate, a unei stari de haos general, in care fiecare ajunge sa faca aproape tot ce-i trece prin cap fara sa pateasca nimic. Exista unii jurnalisti care urla in gura mare pe toate mediile de comunicare ca ne paste dictatura, insa injura aproape ca la usa cortului persoanele pe care le acuza de tendinte dictatoriale. Paradoxala atitudine.
Tot cei care declara ca suntem la doar un pas de un regim autoritar uita sa precizeze nenumaratele cazuri de jurnalisti corupti, ziaristi care pentru o casa sau masina sau, chiar mai rau, pentru cateva salarii primite gramada “uita” de ancheta la care lucreaza, inchid gura si se transforma in adevarate “tonomate” care nu stiu sa cante decat o singura melodie. Iar acestia stau chiar langa cei care urla in gura mare ca democratia este in pericol.
Intr-un regim autoritar jurnalistii nu sunt cumparati, acolo ei sunt amenintati, sunt torturati, sunt dati afara, sunt urmariti 24 de ore din 24, sunt sechestrati, batuti si, daca tot nu renunta la ideea lor (ceea ce in Romania nu se va gasi niciun astfel de exemplar), sunt in final lichidati.
In nicio dictatura ziaristii nu sunt “cumparati”, iar libertatea lor nu se vinde, intr-un regim autoritar aparatul de stat, oricare ar fi el, suprima pur si simplu libertatea de exprimare a jurnalistilor. Pana acum, in Romania, nu am auzit de niciun astfel de caz. Mai ales, in regimul Basescu. Poate ca doar pe vremea guvernarii Nastase sa se fi intamplat ceva asemanator, insa pana acum nu exista nicio marturie.
De cealalta parte, politicienii aflati la putere prezinta tot mai des discursuri rupte de realitate, care afiseaza o iresponsabilitate ce ar trebui sa ne sperie mai mult decat frica de dictatura. In aproape toate democratiile cu traditie din lume, cetatenii tarilor respective au aceleasi drepturi si libertati ca si noi. Ba in unele state, dupa declansarea luptei impotriva terorismului, multe dintre libertatile si drepturile naturale au fost si sunt inca incalcate sau chiar abolite.
Si totusi… doar in Romania democratia este inteleasa, de majoritatea cetatenilor, ca forma de guvernare care ar trebui sa iti permita sa faci tot ce iti trece prin cap.
Doar in Romania democratia inseamna ca poti sa faci gratar unde si cand te taie capul – in paduri, pe blocuri, in balcoanele apartamentelor, la sosea, la munca, in general oriunde vor muschii tai. Doar in Romania democratia inseamna ca poti sa injuri, sa scuipi si sa ameninti cu pistolul si chiar sa ii dai cateva palme oricui vrei tu in trafic si apoi sa iti continui drumul linistit.
Doar in Romania unii jurnalisti isi probeaza libertatea si isi apara democratia apeland la cele mai mizerabile cuvinte, cele mai contondente injuraturi si santajeaza moral politicienii, strigand totusi in acelasi timp ca ne paste dictatura. Probabil tocmai din cauza ca discursul sau deviant nu este sanctionat intr-un fel sau altul.
Romania risca insa sa devina un stat unde haosul legislativ, coruptia, disolutia autoritatii statului, pierderea controlului principalelor institutii de catre cei care ar trebui sa le conduca vor genera o corcitura intre dictatura, democratie desantate si anarhie. Criza politica se ia la intrecere cu cea economica, iar rezultatul este slabirea autoritatii statului sub limita acceptabilului si sigurantei nationale.
Intr-adevar, tot acest melanj intre criza economica si cea politica nesfarsita, intre saracia tot mai accentuata si virulenta discursurilor politicienilor, intre slabirea autoritatii statului si nervozitatea tot mai mare a cetatenilor, devine un mediu tot mai favorabil aparitiei unei formatiuni politice sau unui lider care, dupa acapararea puterii, sa se tranforme probabil intr-un fel de dictator care (din nou probabil) sa incerce sa instaureze un regim autoritar. Pana atunci ar trebui sa avem cu totii grija sa nu cadem in cealalta extrema.
Iulian Leca
sursa: ziare.com