Site icon gandeste.org

Dezmințiri și dări în judecată. Excelent! Să iasă probele!

Dezvăluirile din ultima vreme din spațiul politic românesc au avut o particularitate ce le sporește spectaculos credibilitatea: deși erau foarte grave, deși se bazau aproape exclusiv pe vorbe, probele materiale lipsind, practic, cu desăvârșire, ele nu au fost negate de cei atât de brutal acuzați. Și nici nu au fost urmate de acțiuni în justiție deschise de aceștia împotriva „odioșilor calomniatori”, pentru ultraj, pentru „reperarea” onoarei pătate sau pentru atâtea alte capete de acuzare ce ar fi putut fi invocate.



Doamna Kovesi, de pildă, cea mai vizată dintre toți, nu știu să fi dat în judecată pe Sebastian Ghiță, ori pe Traian Băsescu, ori pe Dan Andronic, deși fusese făcută de aceștia și agent american și procuror corupt și promotor de poliție politică și complice la deturnarea alegerilor prezidențiale și măsluitoare de dosare și câte și mai câte alte întruchipări ale răului, care sunt greu de dus și pentru un gangster cu obrazul tăbăcit, darămite pentru o doamnă sensibilă, distribuită pe post de zeiță a dreptății și încă figurând pe afiș cu acest rol de compoziție.

Lumea de pe margine a înțeles ce-a putut și ce-a vrut din această pasivitate. Ambasadorul SUA, de pildă, și-a pus ochelarii de sudură și, pentru el, toată flama scandalurilor ce părea a carboniza totul în jurul doamnei Kovesi nu a insemnat decât un simpatic foc de artificii, tocmai bun să pună în valoare un astfel de caracter de excepție.

Cei mai mulți însă (prostimea incapabilă de astfel de transfigurări) au tras concluzia că, dacă cineva îți spune că ești hoț și tu nu ripostezi în niciu fel, înseamnă că chiar te simți, cumva, cu musca pe căciulă. Sau, mai folcloric exprimat, că nu iese fum fără foc.

Au existat și înțelepți ai cetății care s-au extaziat în fața virtuților tăcerii. Ei au susținut sus și tare dreptul unora de a nu da socoteală. Pe principiul: câinii latră caravana trece.

Așadar, mucles pe toată linia. Ordin pe unitate. Doamna Kovesi, mucles. Participanții la „noaptea generalilor”, mucles. CSM, mucles, procurorul general pe burtă, cu capul în nisip, adică un mucles chiar mai profund.

Și, deodată, sare la luptă, stricând toată această armonie a respirației pe lângă căluș, Cristi Dănileț. După unii judecător, după alții jucător, oricum debordând de personalitate juvenilă, întră pe mai toate canalele de știri și dezminte mânios acuzațiile pe care i le aduce Dan Andronic. Că ar fi copiat ilegal documente din arhiva SIPA, că i le-ar fi dat doamnei ministru Macovei spre delectare și că, în fine, ar fi bramburit cu atâta talent prăfuitele dosare din cele două cămăruțe încât nicio reconstituire a situației inițiale să nu mai poată fi făcută după trecerea lui pe-acolo.

Ăsta bărbat! N-ai zice, după fotografie, dar faptele vorbesc. Dezminte, îl dă în judecată pe Andronic pentru calomnie, cere EVZ probe sau drept la replică.

Această ieșire din rând îmi provoacă o mare satisfacție. Vorbesc cât se poate de serios.

În fine, cineva pretinde probe!

Nu a cerut probe Kovesi, că a fost în vie, la Ghiță. Dece? De teamă să nu-i fie, cumva, prezentate!

Nu a cerut probe Kovesi că a participat la „Noaptea generalilor”. Dece? Din același motiv!

Și acum se trezește zbanghiul ăsta de Dănileț să facă pe ultragiatul. Să mute circul din presă în sala de tribunal. De parcă n-ar ști, din teoria șantajului, că în momentul în care probele sunt scoase la vedere, partida e pierdută. Cred că doamna Macovei este foarte nemulțumită de indisciplina pupilului ei.

Eu de-asta mă bucur! Ai probe, Andronic? Să le vedem. N-ai probe? Suportă consecințele!

Ce bine ar fi fost ca, după același model, Kovesi și Coldea să-i ceară probe lui Băsescu (adică înregistrările cu care atât s-a lăudat)) că discuția de la el din birou, aceea cu arestarea lui Mustață și numirea în completul de judecată a Cameliei Bogdan, chiar a avut loc. Iar dacă nu poate prezenta aceste probe, Băsescu să fie judecat și condamnat pentru calomnie.

Sunt convins că probe există pentru lucrurile grave relatate de Ghiță, de Băsescu, de Andronic. Toți băieții ăștia, care s-au hrănit cu pildele securității, au reflexul strângerii de probe in sânge. Înregistrări audio – video pe șest, copieri clandestine de documente, păstrarea de contracte și înțelegeri compromițătoare. Le au dar le țin doar pentru intimidare. Căci, cele mai multe dintre ele, odată scoase la lumină, îl incriminează nu doar pe șantajat ci și pe șantajist. Și, pe deasupra, sunt și pierdute ca muniție. Un proiectil netras are potențial. Un proiectil tras reprezintă o șansă mai puțin pentru viitor.

E nevoie de ceva care să scoată acest joc din zodia cacealmalelor. Ceva care să-i facă pe protagoniști să dea cărțile pe față iar potul să se ia pe bune. Adică în folosul țării și nu în folos personal, egoist.

De-asta, repet: salut reacția lui Danileț, pe lângă scenariul găștii. Cum salut, deasemenea, răspunsul SRI care afirmă că nu ar fi adevărată afirmația lui Andronic că, timp de o lună, camerele de supraveghere a arhivei SIPA n-au mers. Dacă SRI are dreptate, înseamnă că există înregistrările făcute de acele camere în perioada sensibilă pusă în discuție, deci există o posibilitate simplă de a afla cine, cum și de câte ori a pătruns în arhivă în luna cu pricina.

Și mai e ceva: admițând că Dan Andronic a avut niște erori în ultimul său episod, iată cum cei acuzați pe nedrept (Danileț și SRI) au sărit instantaneu să se apere, să protesteze și să prezinte adevărul lor. Nu la fel ar fi sărit și Laura Kovesi dacă ce se spune despre ea în „Noaptea generalilor” (și nu numai…) ar fi fost neadevărat?

Negând negația, înseamnă că Laura Kovesi tace pentru că se știe vinovată și pentru că știe că există probe ale vinovăției ei. Chiar dacă, până în prezent, acestea nu au fost încă scoase la lumină.

Logică matematică elementară!

Sursa: Contele de Saint Germain

Exit mobile version