Dezinformare media: Ce se intampla de fapt in Ucraina?

Daca ati aflat putine amanunte despre tulburarile care au loc in Ucraina de ceva vreme ar fi de inteles – violenta, revoltele de pe strazi, protestatari inarmati care iau cu asalt cladirile autoritatilor guvernamentale si fumul tot mai gros care se ridica din baricadele improvizate de catre acestia. Inca o data, cea mai mare parte a publicului a fost prostita de catre mass-media (…).

In acest climat de “diversiuni” superficiale si stupiditate mass-media, este aproape de inteles de ce nu sunteti la curent cu motivele pentru care exista tulburari de ordin politic in Ucraina.Majoritatea explicatiilor oferite de catre mass-media in legatura cu violenta din Ucraina prezinta informatiile intr-o maniera simplista – mai exact, nu au in vedere un context politic si istoric mai larg care ar fi relevant si care ar reda mai coerent evenimentele care se desfasoara.

Urmatorul articol publicat in ziarul “The Independent” ofera o scurta trecere in revista a relatarilor mass-media in legatura cu evenimentele petrecute recent in Ucraina:

“In luna noiembrie presedintele Viktor Iankuvici a decis sa se retraga dintr-un tratat cu Uniunea Europeana, un acord care, conform parerilor majoritare, ar fi putut finaliza intrarea Ucrainei in Uniune. Se pare ca, initial presedintele ar fi avut de gand sa semneze acordul insa s-a razgandit ulterior, lucru care s-a dovedit a fi dezamagitor pentru ucrainieni. Cu toate acestea, guvernul prefera sa ramana in relatii apropiate cu Putin in schimbul unui tratat favorabil. Protestatarii considera ca, pentru poporul ucrainian ar fi mai favorabila alinierea la Uniunea Europeana si il acuza pe Ianukovici ca reprezinta interesele celor bogati.”

In continuare, articolul defineste demonstratiile ca fiind “mai mult decat o miscare pro-Uniunea Europeana”, una care reprezinta de fapt resentimentele populatiei fata de coruptia guvernului si represiunea violenta fata de activistii pasnici.

Bineinteles ca fortele guvernamentale ale presedintelui Viktor Ianukovici sunt vinovate de violenta excesiva impotriva protestatarilor, iar acuzatiile de tortura se dovedesc a fi intemeiate si nu pot fi iertate. Dar, aceasta condamnarea este cu siguranta umbrita daca avem in vedere si nivelul de violenta al protestatarilor. In aceeasi ordine de idei, utilizatorii de mobile care se aflau in apropierea scenelor de revolta primeau sms-uri pe telefon din partea statului “Stimate abonat, sunteti detectat ca fiind participant la revolta in masa”, lucru care dovedeste cat de omniprezenta si de rau augur a devenit tehnologia in secolul 21.

Problema care apare in in legatura cu “protestele curente impotriva guvernului si pentru integrarea in Uniunea Europeana” este ca se omit informatii cruciale cu privire la rolul Occidentului care instiga si manipuleaza demonstratii cum sunt acestea, un rol care scoate la lumina obiective mai largi geopolitice in regiune si masura in care agentiile de “intelligence” si organizatiile filiala se amesteca in treburile natiunilor suverane. Intelegerea termenului de “putere soft” – adica utilizarea constrangerilor si luarea de mita – subminarea si infiltrarea miscarilor politice de baza ale ONG-urilor si a altor organizatii sustinute direct sau indirect de catre guvernul american, ne ajuta sa intelegem mai bine de ce revoltele din Ucraina ajung la o intensitate din ce in ce mai alarmanta.

Aparuta aparent spontan in 2004, “Revolutia Portocalie” din Ucraina, declansata de o presupusa frauda electorala si de acuzatii de intimidare a alegatorilor, a fost condusa in mare masura de o serie de miscari de baza ale activistilor politici si de grupuri formate din studenti. Cu toate acestea, multe grupuri implicate au fost finantate si educate de catre anumite organizatii strans legate de guvernul american. Printre sustinatorii financiari straini ai acestor grupuri s-au numarat si Departamentul de Stat al SUA, Institutul National Democratic petnru Relatii Externe, Institutul pentru o Societate Deschisa si Fundatia Nationala pentru Democratie.

Candidatul care a castigat in urma acestor proteste manipulate, Viktor Iuscenko, nu a fost sustinut doar de catre aceleasi institutii care influentau miscarile de protest in sine, ci si de catre Fondul Monetar International.Guvernator al Bancii Nationale, Iuscenko a fost un sustinator ferm pentru implementarea reformelor monetare ale FMI, iar, in aceeasi masura sustinea si aderarea la NATO.Inainte de a intra in politica statului uncrainian, el a lucrat pentru Departamentul de Stat al SUA, Casa Alba Reagan, la Trezoreria SUA si la Comitetul Economic Comun al Congresului. Pe scurt, el a fost un produs al Washington-ului, o imagine exacerbata doar de aversiunea sa fata de Rusia.

Este oarecum tentant sa ne gandim ca acelasi proces are loc in Ucraina in acest moment. Desigur, agentiile de “intelligence” au  o forma istorica atunci cand vine vorba de operatiuni sub acoperire si de manipulare a activistilor, prin intermediul mass-media – asemenea“Revolutii colorate” sustinute de catre SUA au avut loc si in Georgia, Iugoslavia si alte state.Sprijinul politic mare de care se bucura protestatarii din Ucraina si faptul ca acestia nu sunt condamnati pentru violenta ne duc cu gandul la faptul ca aceste proteste sunt sustinute tacit de catre Occident sau poate chiar orchestrate amanuntit pas cu pas. Nimic din toate acestea nu consituie “dovezi” clare ale unui amestec din afara, insa cu siguranta ridica niste semne de intrebare. Pe de alta parte, fara dovezi clare poate fi la fel de plauzibil si faptul ca sprijinul protestatarilor este pur si simplu un impas politic ce alimenteaza flacarile unui incendiu deja izbucnit.

In timp ce violentele pe strazile Kievului continua, si se raspandesc pana departe de capitala, Duma de Stat a Rusiei (camera inferioara a Parlamentului Rus) a adoptat recent o reglementare prin care loveste in incercarile politicienilor straini si ale altor jucatori de a interveni in problemele interne ale Ucrainei cu scopul de a rezolva conflictul. Este un contrast evident cu retorica Washington-ului si a UE, amandoua exprimandu-si disponibilitatea pentru a interveni in Ucraina, SUA chiar facand aluzie la o posibila“schimbare de regim” planificata in vecinatatea Rusiei.

Poate ca cel mai condamnabil rechizitoriu al pozitiei Occidentului asupra Ucrainei si al sprijinului pentru o asa zisa “miscare de protest pro-democratie” are legatura cu inclinatiile anti-democratice ale protestatarilor violenti de a lua cu asalt autoritatile ucraniene. Oricine este familiarizat cu criza din Siria, precum si cu incercarile de a-l demite pe presedintele Assad, va intelege disponibilitatea SUA de a colabora cu extremistii in cel mai rau mod posibil cu scopul de a-si indeplini obiectivele propuse.

Azi, in Ucraina, pare ca se intampla aceeasi poveste. La fel cum rebelii sirieni au legaturi cu reteaua al-Qaeda si sunt sprijiniti de catre Occident, fiind numiti in presa si mass-media drept organizatii “pro-democratice”, multi protestatari din Ucraina se trag din grupuri fasciste sau de extrema-dreapta, ca de exemplu Partidul Opozitiei Svoboda, caruia John McCain i-a oferit bucuros sprijinul sau si prin extensie sprijinul Americii in luna Decembrie 2013.

Cu toate acestea, ar fi gresit sa afirmam ca protestele din Ucraina sunt conduse de catre extremistii de dreapta – multi protestatari ies in strada datorita nemultumirilor reale si legitime ale guvernului actual. Pericolul este ca aceste grupari protestatare moderate sa se alieze cu cei de extrema dreapta – avand in vedere si suportul tacit al SUA acordat partidului Svoboda, exista riscul aparitiei unei dictaturi mult mai corupta si mai represiva decat puterea actuala.

Cu mizele geopolitice atat de mari, dar avand in vedere si o posibila influenta NATO in regiune, ar fi intelept sa privim situatia din Ucraina prin prisma echilibrului global al puterii si a tot ce presupune aceasta. In aceeasi masura, ar trebui sa fim ingrijorati de relatarile simpliste din presa care incearca sa zugraveasca orice conflict in termeni de alb sau negru/ bun sau rau, mai ales cand “baietii buni” sunt sustinuti de catre guvernul american si aliatii sai. De prea multe ori, se face propaganda pentru a trezi sustinerea miscarilor de opozitie favorabile unei “schimbari de regim”, iar de acum ar trebui sa fie foarte clar cat de putin sunt legate aceste lucruri de notiunile vagi si idealiste despre “democratie” si cat de mult sunt legate de hegemonia regionala – in final globala.

Autor: Andy Dilks
Global Research, January 27, 2014
sursa: razbointrucuvant.ro