Ei bine, fenomenul dezindustrializării începe să apese asupra ansamblului lumii în curs de dezvoltare, și, mai nou, și-a scos colții și în lumea dezvoltată. O dovedește, printre alții, Dani Rodrik, în acest mic studiu, în care expune problema cât se poate de clar.
Concluzia studiului mi se pare cea mai interesantă, pentru că se referă la consecințele politice ale dezindustrializării: ”The political consequences of premature deindustrialization are more subtle, but could be even more significant. Mass political parties have traditionally been a by-product of industrialization. Politics looks very different when urban production is organized largely around informality, a diffuse set of small enterprises and petty services. Common interests among the non-elite are harder to define, political organization faces greater obstacles, and personalistic or ethnic identities dominate over class solidarity. Elites do not face political actors that can claim to represent the non-elites and make binding commitments on their behalf. Moreover, elites may prefer – and have the ability – to divide and rule, pursuing populism and patronage politics, and playing one set of non-elites against another. Without the discipline and coordination that an organized labor force provides, the bargains between the elite and non-elite needed for democratic transitions and consolidation are less likely to take place. So premature deindustrialization may make democratization less likely and more fragile.”
Sunt lucruri pe care iarăși le-am scris. Atrăgând atenția asupra nevoii de a regândi democrația în contextul post-industrial, unde se constată o puternică destructurare socială, o fragmentare puternică a societății, o dezideologizare și transformarea partidelor clasice în simple mecanisme de exercitare a puterii, fără legătură cu cetățenii..
Autor: Constantin Gheorghe