In ciuda celor peste 6 ani de cind economiile mondiale capitaliste sint in criza si in ciuda promisiunilor si chiar graficelor care ne arata ca sintem pe drumul cel bun, omul mediu devine din ce in ce mai sarac, munceste din ce in ce mai mult, i se spune ca nu este inflatie, dar el nu intelege ce legatura are cu saracia lui, i se spune ca este sarac din cauza pretului redus al benzinei, dar el stie ca a fost si mai redus si o ducea mai bine, i se spune ca intreaga lume este in recesiune, dar el nu vede iesirea din ea chiar cind acesti economisti capitalisti spun ca economiile lor sint “out of the wood”, dar acest om mediu nu mai are ce pune pe masa si este in fiecare zi stupefiat de modul cum nivelul lui de viata este mai scazut si isi poate permite din ce in ce mai putin, in timp ce altii devin atit de bogati, incit nu numai ca nu pot reprezenta un exemplu pentru el sau ar putea fi inclusi in clasa de mijloc, ci el simte ca este sfidat si tratat ca un numar interschimbabil.
In mintea noastra, sint multe persoane si multe aspecte ale vietii economice si sociale, care pot cadea sub incidenta vinovatiei, pentru care noi devenim din ce in ce mai saraci.
Cresterea prapastiei dintre cei 1% foarte bogati si cei 99% care se vad in cadere economica in toate societatile capitaliste ar fi un aspect, dobinda negativa, care ii distruge pe cei ce economisesc bani si pe pensionari in general, pentru a transfera banii spre zona speculativa si in avantajul unui grup de speculanti, numai ei avind acces la aceste fonduri “furate” de la cei ce intradevar aveau nevoie de ele si le meritau.
Un alt aspect ar fi natura locurilor de munca nou create, care in general au inlocuit un full time job cu un part time job, pentru ca cifrele care arata scaderea somajului sa fie excelent percepute de populatie, in realitate fiind o minciuna generalizata.
In acelasi timp, forta de munca devenind o masa de sclavi, care sint munciti pina la epuizare, reducindu-se numarul lor si oferindu-se sarcini mai multe celor ramasi in cimpul muncii, pentru citiva bani in plus, total nesemnificativ si care sint, in final, rupti de viata sociala, distrugindu-si viata si familia, dar fiind ghidonati sa se uite pe geam si sa vada coada de muncitori care asteapta la poarta sa fie angajati, in acest fel patronii facindu-i sa fie fericiti ca au unde sa vina si de unde sa plece rupti de oase, dupa o munca inimaginabila si un sistem in care productivitatea nu mai creste datorita investitiilor patronului ci a exploatarii muncitorilor si inlocuirii lor cind sint darimati sau tratarea lor ca numere.
Dar acesti economisti vestici nu dau importanta deloc unui alt aspect si anume, schimbarea naturii facturilor pe care le platim lunar sau la anumite perioade si a celor emise pentru articole vitale existentei noastre.
Americanii platesc cu mult mai mult pentru sanatate (analize, tratamente, medicamente si asa mai departe), fara sa isi idea seama ca este un mare minus care ii lasa cu mult mai putini bani in buzunare.
Procentul de bani din bugetul de familie sau personal al americanilor, destinati sanatatii, este in al patrulea an de crestere si a ajuns la un record absolut dupa cum arata chiar guvernul american. Peste 20,6% din total cheltuieli ale americanilor (asta dupa cum spun statisticile, dar realitatea este mult mai dureroasa), in 2014 a fost datorat cheltuielilor cu sanatatea. Asta in situatia in care guvernul a creat cadrul legal de a “controla” costurile prin programul Obamacare. Procentul care reflecta media cresterii in acest domeniu este de peste 20%(2009, cind sint scoase ultimele statistici in acest domeniu), din total cheltuieli, fata de sub 15% cit era in 1990.
Energia electrica a crescut enorm, chiar in conditiile unei scaderi de mai bine de un an, a pretului petrolului si gazelor, acest cost grevind masiv bugetul nostru de cheltuieli persoale sau de familie.
Pretul apei este si el in permanenta crestere si se pare ca nu putem evita acest articol vital vietii noastre.
Americanii cheltuie din ce in ce mai putin pe haine, incaltaminte si modalitati de a se recrea, iar cheltuielile pentru alimente au ramas la fel la o calitate din ce in ce mai scazuta a hranei, cea mai mare parte a ei fiind puternic procesata infectind tinara generatie prin gusturi si mirosuri artificiale.
O alta cheltuiala majora este cea dedicate sistemului de educatie, o alta componenta fara de care evolutia noastra ar fi pusa sub semnul intrebarii si mai ales fara de care, angajatorii ne pot oferii salarii descurajante, avind in final a alege intre a muncii sau a nu muncii, aspect care acum duce sistemul capitalist in abis.
Banii cheltuiti pe educatie de catre americani, din bugetul de familie, au ajuns la 1,59% in 2013, de la 0,9% in 1990 (dar si aici cifrele sint putin credibile, dar afisate in statisticile oficiale pe care le luam ca reale, dar vedem o crestere semnificativa).
Sanatatea reprezinta sau ar trebui sa reprezinte doar un mecanism de intretinere a noastra si a fortei de munca. Este ca si cum am schimba transmisia unei masini, pentru a functiona corespunzator, dar ea nu va imbunatatii performanetele pe ansamblu ale masinii ci o va tine in faza functionala initiala sau aproape.
Educatia este de fapt, scoala si cursurile pe care le urmam. Cind sintem in facultate sau colegiu, noi nu ne simitim mai bogati, in cazul in care taxele pentru educatie cresc, noi raminind de cele mai multe ori la acelasi venit. Facind aceste aspecte sa devina din ce in ce mai scumpe, iar cumpararea de incaltaminte, imbracaminte si mersul la restaurant cu sotia sau familia, din ce in ce mai rar, ne face sa ne simitim din ce in ce mai saraci si de multe ori sa dam o conotatie de normalitate saraciei, fara sa ne dam seama de cauzele ei.
Aceste aspecte, sint opuse raportat la progresul tehnologic si progresul in general pe care ar trebui si chiar in unele cazuri, il inregistreaza societatea si care ar trebui in mod normal sa duca chletuielile in jos.
Odata ce o societate avanseaza ea ar trebui sa produca mai mult si mai ieftin, cel putin in domeniul necesitatilor bazale, eliberind o parte din capitalul familiei sau personal, in directia placerilor vietii, iar cei mai multi membri ai societatii sa se simta mai bogati si mai liberi. Nici unul dintre aceste aspecte nu este in vederile liderilor actuali sau al economistilor capitalisti si analizelor lor.
Sintem la peste 15 ani in urma fata de ceea ce Maynard Keynes prezicea ca ar avea loc in societatile industrializate si evoluate intelectual si se pare ca intentia noastra este de a opri dezastrul sau a gasii motivatii pentru el, decit sa gindim de ce ni se intimpla ceea ce ni se intimpla si cine sint cei care creaza un astfel de joc si in avantajul cui…
Este frustrant pentru noi toti care trebuie sa muncim la exterminare pentru a imbogatii pe altii si a ne uita la preturi cind discutam de placerile ce in mod normal ar trebui sa le oferim propriilor noastre familii. Daca acest proces va continua la fel de “viguros” ca in acest moment, s-ar putea sa cautam din ce in ce mai mult vinovatii, timp in care ei isi vor rezerva timpul pentru petreceri si o viata din ce in ce mai luxoasa, fara ca ei sa simta nici inflatia mascata, facturile de la doctori, pretul scolilor pentru copii, nici cresterea pretului gazului (in mod artificial creat in acest moment) sau al benzinei, nici cresterea pretului apei si procesarii gunoaielor…
Ce ar mai putea slava bugetul nostru si cum trebuie sa gindim acest fenomen prin care sintem transformati in sclavi de o clasa de capitalsti fara scrupule, pentru care saracirea noastra este un fenomen la fel de normal ca si imbogatirea lor…
Autor: Adrian Cosereanu
Sursa: Alternativa Romaniei