Scepticismul pe care-l afișează anumite persoane, ba chiar disprețul în ceea ce privește valorile sunt mai totdeauna superficiale. Nu în sensul intensității, ci al inconsecvenței. Fiindcă se aplică doar valorilor celorlalți. În schimb, aceleași persoane nu sunt nici pe departe suficient de sceptice sau disprețuitoare față de propriile valori.
Majoritatea celor care „demolează” valorile pe care s-a construit o lume, o civilizație luată de aproape toți ca model, cum este cea europeană, păstrează în fundal o „valoare” considerată imună, atotputernică în fața oricărei contestări. Ea este toleranța, o „virtute” care, contrar a ceea ce proclamă, acceptarea tuturor, instituie în fapt maximum de devianță față de ceea ce reprezintă normalitatea, firescul. Predicarea invariabilă a acestei „valori” ca absolută constituie un fundament pentru instaurarea unei autocenzuri a gândirii, absolut nocivă pentru o societate care vorbește despre libertatea de gândire și de exprimare.
O formă nouă de inchiziție postmodernă, mult mai subtilă, dar infinit mai periculoasă și abjectă, e prezentă în societatea noastră. Cine nu i se supune este imediat amendat, etichetat ca fundamentalist, retrograd sau fanatic. Cine iese din pasul impus de cadența nu a majorității, ci a celor care clamează libertăți scandaloase este pe loc strivit. Am ajuns să ne fie frică ce și unde vorbim. Libertatea a rămas sloganul care încurajează doar proliferarea urâtului, a mizeriei morale, a lui „fac ce vreau pentru că e permis”.
Trăim timpul despre care prorocea Sfântul Antonie cel Mare: „Va veni o vreme când oamenii vor înnebuni, şi dacă vor vedea pe unul nesmintit, se vor ridica împotriva lui, zicând: aiurezi – pentru că nu va fi ca ei”.
Reîntoarcerea la o morală păgână, în fapt la imoralitate, reprezintă o cădere mai mare decât păgânismul de odinioară.
În numele toleranței și al „respectului” pentru drepturile femeii am ajuns să permitem și să legiferăm avortul, uciderea copiilor încă nenăscuți. În numele ideologiilor și al corectitudinii politice am reușit, cu un cinism inimaginabil, să nesocotim voința oamenilor, adică să suspendăm valorile democrației.
Exemplul cel mai bun îl oferă ignorarea celor 3.000.000 de semnatari ai petiției privind definiția căsătoriei în vederea organizării unui referendum pentru modificarea Constituției României. Tergiversarea demersului legislativ din partea tuturor autorităților care au făcut apel la toleranță, acuzându-i de fanatism și prostie pe cei 3.000.000 de cetățeni, nerespectându-le voința, deși ei tocmai de aceștia au fost învestiți cu autoritatea de a gestiona treburile curente ale comunităților reprezentate, cum poate fi numită?
Ideea liberală a toleranței afirmă principiul unei posibile conviețuiri cu ceea ce nu împărtășim. Dar nu numai atât, ci recunoașterea existenței și legitimității a ceea ce pune sub semnul întrebării toate celelalte valori, adevărul, binele, frumosul, credința în Dumnezeu, ordinea socială și civilă. Renunțarea la acestea din urmă atrage după sine ceea ce afirma Jean Paul Sartre în conferința «Existențialismul este un umanism»: „Cu Dumnezeu dispare orice posibilitate de a găsi niște valori (…) nu mai poate exista un bine a priori, pentru că nu există conștiință infinită și perfectă pentru a-l gândi; nu stă scris nicăieri că binele există, că trebuie să fii cinstit, că nu trebuie să minți”.
Atunci când regulile nu au rădăcină în transcendent, când amăgiți de o cultură care, sub pretextul libertății, invită la orice experiență, nu ne putem aștepta la un viitor bun. Umanul se menține ca atare în măsura în care este fondat pe divin.
Autor: Augustin Păunoiu
Sursa: Anonimus.ro, preluare dupa Ziarul Lumina