De câteva săptămâni, toată lumea discută de Ordonanţa nr. 58, de Norme, de incompetenţă, de dezastru. S-a ajuns la situaţia ciudată că atunci când cineva înjură această ordonanţă, te gândeşti imediat că o face din cauza debandadei create în zona contribuţiilor sociale şi nu pentru că aceasta ne-a adus mărirea de TVA. Şi chiar aşa este: mărirea TVA, impozitarea dobânzilor la depozite şi alte asemenea prevederi care afectează pe toată lumea au pălit în faţa consecinţelor pe care ordonanţa le are asupra persoanelor fizice autorizate şi mai ales asupra celor care obţin venituri din drepturi de autor. Nu vi se pare ciudat? Cum a putut Guvernul ca, prin doar câteva rânduri într-o ordonanţă, să genereze atât de multe energii negative? Cred că am greşi dacă am căuta răspunsul la această întrebare doar în ce s-a întâmplat în aceste zile. Ceea ce de fapt ne deranjează este că avem o multitudine de probleme care s-au acumulat în legislaţia fiscală şi, mai ales, în cea cu privire la contribuţiile sociale. În România, sarcina fiscală a ajuns să nu mai depindă de cât venit obţinem, ci de cum îl obţinem. De-a lungul timpului, au fost introduse tot felul de excepţii, tot felul de tratamente privilegiate pentru diverse profesii, iar acest lucru nu este normal. Cu astfel de excepţii, nu mai putem vorbi de principii, dacă tot noi ne gândim ce ar trebui să facem ca să nu le respectăm. Iar fără principii, societatea nu are cum să funcţioneze…
Care este motorul oricărei societăţi? Munca eficientă, aş zice eu. Care este categoria de venit cea mai dezavantajată, împovărată cu sarcina fiscală cea mai mare în această ţară? În mod sigur, răspunsul este că cel mai „naşpa“ este să îţi câştigi venitul prin contract de muncă! Acest lucru trebuie să ne îngrijoreze cu adevărat, pentru că poate ascunde un mesaj extrem de periculos, şi anume că munca nu este bine văzută în România… Evident, exagerez puţin, pentru că, până la urmă, orice activitate are la bază munca. Nu mi se pare însă deloc normal să fim nevoiţi să mascăm Munca sub tot felul de alte denumiri, pentru că Munca este supraimpozitată. Din acest motiv muncim şi spunem că „prestăm“, „creăm“, „administrăm“ etc. Ordonanţa de care vorbim a creat foarte multe probleme, în special la nivelul practic, al îndeplinirii obligaţiilor declarative. Cred însă că a făcut şi un lucru foarte bun: a scos la iveală haznaua legislativă în care existăm! Unii poate nici măcar nu ştiam acest lucru… Cred că singura noastră şansă este să nu ne mai complacem în a trăi într-o astfel de hazna. Cum putem face asta? Pornind de la principii sănătoase, pe care să le acceptăm şi să le respectăm, nu de la principii pe care să le respecte doar ceilalţi!
Gabriel Biris
sursa: capital.ro