Etimologia cuvantului mentalitate isi are sursa in adjectivul mental, care se referă la spirit; epitetul latin mentalis, a fost inexistent in latina clasică, fiind inventat si prezent in vocabularul scolasticii medievale.
Mentalitatea reprezinta impresia colectivă si modul de a gândi și simți al unui popor, sau a unei colectivitati sociale, într-un cuvânt – ceea ce în limba germană a fost consacrat prin termenul Weltanschauung (privire înspre lume). Acest termen a fost folosit în filozofia germană și a desemnat modul sistematic în care individul înțelege și interpretează sensul lumii și al vieții. Termenul este utilizat ca sinonim pentru “părere despre lume și viață”, “convingere metafizică” sau “concepție metafizică”. Noțiunea de Weltanschauung se remarcă print-o transparenta si neutralitatea cu care desemnează opiniile despre lume și viață ale individului, ea incluzând atât convingerile sociale, “adevarurile” asumate religioase, sau nereligioase, in general toate reflecțiile sistematice privind rostul sau lipsa de rost a existenței lumii și a omului în lume.
Personal sunt convins ca orice societate are o mentalitate specifica, pe care o moşteneste si pe care o propaga mai departe generatiilor urmatoare, schimbata sau nu de influențele contemporane respective. La fel de convins sunt ca diferențele mentale intre popoare sunt imposibil de nivelat si uniformizat in cateva generatii. Un neamț nu poate gandi si simți ca un francez si ambii nu pot gandi ca un englez. Capitalismul nu s-ar fi putut naste intr-o societate catolica sau ortodoxa, el s-a nascut in societatea protestanta, a carei modele etice si morale l-au facilitat.
Mentalitatea unei societați eterogene, bazata pe emigranți, poate fi moderata si modelata prin furnalul omogenizator, constituit de entitati legaliste care au la baza un consens social impus prin institutii ale statului respectiv.
Unde am ramas noi romanii cu mentalitatea noastra? Numai Dumnezeu stie! Bacşişul, peşchesul sau şpaga sunt clar fanariote, permisivitatea si lipsa respectului fata de lege au fost inspirate de societatea comunista, cu legile ei ipocrite si injuste, care se impuneau a fi calcate de orice om decent. Lipsa de decența a justiției actuale nu numai ca nu impune legea, ci o face si discretionar; structura, componenta si calitatea umana ale clasei politice si elitelor propulsate din randurile nomenclaturii comuniste, nu prevestesc schimbari radicale in generatia asta si poate nici in cea viitoare.
Probabil ca Romania va ramane balansandu-se inca mult timp intre letargia orientala si rigoarea legilor si institutiilor occidentale. Apartenența noastra Europeana este formala , ei nu ne-au primit inca cu adevarat si noi nu ne-am adaptat inca la cerințele unei democratii normative.
Lucian Boia
sursa: theophylepoliteia.wordpress.com
Bibliografie si lecturi suplimentare:
Duțu, Alexandru. Southeastern Europe between the “oriental lethargy” and the prosperous West. In: In Honorem Paul Cernovodeanu. București, 1998
Boia, Lucian. Istoria imaginarului sau dinamica arhetipurilor (L’histoire de l’imaginaire ou la dynamique des archétypes). In: Miscellanea in honorem Radu Manolescu. București, 1996