Noi oamenii înţelegem foarte bine riscurile contaminării fizice, cum ar fi contaminarea cu pesticide, otrăvuri, radiaţii etc. Înţelegând acest risc, suntem atenţi şi încercăm să ne protejăm, evitând astfel contaminarea fizică. Suntem însă naivi în ceea ce priveşte contaminarea psihologică care are costuri psihologice şi sociale imense, afectând aşadar atât individul cât şi societatea!
Scriu acest articol ca un tribut al psihologului către comunitatea din care face parte, într-o vreme în care omul simplu este supus unei manipulări politice şi socio-economice agresive, adesea prin mass-media. Este ceea ce pot face eu, ca psiholog, pentru a ajuta omul simplu care trăieşte astfel de vremuri să se protejeze şi să ia decizii corecte, evitând contaminarea psihologică. Aşadar să începem…
I. Despre contaminarea psihologică
Contaminarea psihologică se referă la faptul că informaţiile despre care ştim că sunt false şi/sau irelevante ne influenţează reacţiile emoţionale şi comportamentale, chiar dacă noi nu dorim acest lucru şi/sau nu credem că el se întâmplă. Această contaminare psihologică apare din iluzia omului că poate controla eficient informaţia. Având această iluzie, omul nu este preocupat să controleze contaminarea psihologică şi este astfel vulnerabil la manipulare. Spre exemplu, ştim foarte clar că dacă ni se prezintă informaţii negative despre o persoană X, informaţii despre care aflăm apoi că sunt false şi/sau irelevante, ele continuă să ne influenţeze inconştient, ca şi cum ar fi încă adevărate şi/sau relevante, – prin prelucrări inconştiente de informaţie–memorie implicită – modul în care simţim şi ne raportăm la persoana X. Altfel spus, informaţia falsă şi/sau irelevantă ne influenţează ca şi cum ar fi adevărată, fără ca noi să dorim sau să ştim despre această influenţă. Este mecanismul utilizat în cazul proceselor – când avocatul uneia dintre părţi oferă intenţionat informaţii negative despre cealaltă parte, chiar dacă ştie că aceste informaţii vor fi descoperite/etichetate apoi ca false şi/sau irelevante de alţii – şi/sau al campaniilor de denigrare – când denigratorul produce cât mai multe informaţii negative, chiar dacă sunt false, ştiind că ceva va rămâne; mizând pe acest mecanism, şeful propagandei naziste spunea (citez aproximativ): “O minciună spusă de o mie de ori se transformă în adevăr”.
A existat în filosofie o controversă celebră între poziţia lui Descartes şi cea a lui Spinoza cu referire la înţelegere.
Descartes a propus următorul model de funcţionare a minţii umane, cu referire la comprehensiune:
• Pasul 1: atunci când mi se transmite o informaţie, trebuie iniţial să o înţeleg; evident, dacă ea este într-o limbă pe care nu o cunosc, comprehensiunea se opreşte aici;
• Pasul 2: după ce înţeleg mesajul, decid, prin analize conştiente sau automate, dacă acesta este adevărat sau fals.
Spinoza a propus următorul model de funcţionare a minţii umane, cu referire la comprehensiune:
• Pasul 1: atunci când mi se transmite o informaţie, iniţial o înţeleg, dar odată cu înţelegerea, o consider, din start, ca fiind adevărată;
• Pasul 2: analizez informaţia pe care am primit-o şi decid, prin analize conştiente şi/sau automate, dacă aceasta este chiar adevărată sau dacă este falsă.
Studiile moderne de psihologie socială experimentală (vezi David, 2004 şi studiile citate în lucrare) au arătat clar că Spinoza a avut dreptate. Aşadar,orice informaţie pe care o “pricepem” este codată în mintea noastră ca fiind adevărată (adesea acest lucru se face prin procesări automate/implicite/inconştiente). Aceasta este o slăbiciune majoră a speciei noastre! Dacă nu reuşim să parcurgem Pasul 2, ea rămâne adevărată în mintea noastră. Pasul 2 nu este parcurs atunci când: (1) primim prea multe informaţii deodată şi nu le putem analiza critic (resursele cognitive ale minţii umane sunt limitate); (2) suntem prea stresaţi sau obosiţi (nu avem resurse executive/atenţionale care să funcţioneze adecvat pentru a parcurge această etapă); (3) avem iluzia că avem controlul propriei minţi şi nu facem efortul să analizăm/controlăm informaţia căreia i-am permis să ne intre în minte cu statutul de informaţie adevărată. În plus, să nu uităm că informaţiile complexe (ex. ca cele de tip ştiinţific) pot fi generate, pricepute şi analizate critic, direct şi uşor doar de cei cu un coeficient de inteligenţă de peste 120, iar aceştia reprezintă aproximativ 10% din populaţia pământului…; aşadar, restul populaţiei este foarte vulnerabil la falsurile transmise prin mijloace complexe!
Marii manipulatori (oameni şi/sau instituţii) cunosc aceste mecanisme psihologice şi slăbiciuni ale minţii umane şi se prevalează de ele sistematic, cel mai puternic mediu prin care îşi trimit mesajul fiind adesea mass-media. Mass-media poate deveni însă un vehicul la fel de puternic al “antidotului” pentru contaminarea psihologică. Vă prezint în continuare un “antidot” la contaminarea psihologică bazat pe studii recente de (neuro)ştiinţe cognitive.
II. Reţetă psihologică pentru a evita contaminarea psihologică
• Evită sursele care ştii că oferă informaţii false şi/sau irelevante;
• Dacă totuşi te expui sau eşti expus la astfel de surse, fii atent să nu fii obosit, stresat sau neatent;
• Fii atent la informaţia pe care o primeşti (ex. nu asculta în timp ce mânânci sau vorbeşti cu altcineva) şi analizeaz-o critic;
• Dacă îţi dai seama că informaţia este falsă şi/sau irelevantă, pentru a bloca contaminarea psihologică indusă automat de ea (mai ales dacă înainte ai crezut sincer că este adevărată):
o Neagă explicit (în limbaj extern sau intern) informaţia pe care ai descoperit-o ca fiind falsă şi/sau irelevantă şi afirmă explicit (în limbaj extern sau intern) informaţia alternativă adevărată;
“Ştiu că este fals şi/sau irelevant că…/Nu este adevărat că…Adevărul este că…”
o Anticipează modul în care te-ar putea influenţa infomaţia falsă şi/sau irelevantă în ceea ce simţi şi faci;
o Anticipează modul în care ar trebui să te influenţeze informaţia alternativă, adevărată, în ceea ce simţi şi faci;
o Monitorizează ceea ce simţi şi modul în care te comporţi faţă de persoanele şi/sau situaţiile despre care ai aflat informaţii false şi/sau irelevante; atunci când vezi că simţi sau că te comporţi ca şi cum informaţia falsă şi/sau irelevantă ar fi adevărată sau relevantă, implementează intenţionat, imediat, comportamentele susţinute de informaţia alternativă adevărată.
III. Referinţe selective
• David, D. (2004). Prelucrări inconştiente de informaţie. Contaminarea psihologică în mass-media, practica clinică şi juridică. Editura Tritonic, Bucureşti.
Daniel David
sursa: voxpublica.realitatea.net