Noi, românii, nu putem avea astfel de pretenţii, chiar dacă unii, cu imaginaţie mai bogată, vorbesc de unele descoperiri arheologice care ar fi printre cele mai vechi din lume. Dar de aici şi până la cei pe care Dumnezeu i-a izgonit din Rai, datorită tentaţiei pe care Eva nu şi-a putut-o stăpâni şi a dorit să guste din pomul oprit – fructul oprit? Dacă ungurii se pretind a fi urmaşii direcţi ai acestora, probabil aşa se explică harul negativ prin care mereu exagerează, mereu contestă, mereu mint, mereu li se pare că nu sunt înţeleşi, mereu li se pare că sunt nedreptăţiţi.
Din această cauză, cel puţin de 95 de ani, noi, românii, le-am devenit duşmanii lor de moarte, fiindcă nu le-am luat doar Transilvania, ci pentru că „întregul teritoriu al României este proprietatea istorică a popoarelor de rasă maghiară”. Oare câte popoare de rasă maghiară or fi fiind, în afară de… unguri!? Dar chiar şi aici există un mare semn de întrebare, fiindcă dacă nu ar fi dus permanent un dur proces de maghiarizare, studiile sociologice arată că ungurii ar fi dispărut demult ca popor de pe harta Europei! Au maghiarizat absolut toate popoarele cu care au intrat în contact! Nu întâmplător Eminescu scria că ar fi fost în stare să maghiarizeze şi pietrele! De n-ar fi procedat aşa, ar fi rămas o… ficţiune! (Tot Eminescu).
Probabil că unul dintre popoarele de „rasă maghiară” sunt şi secuii. Aşa au devenit ei, mai nou, ,,secui-maghiari”. Că secuii sunt sau nu un „popor de rasă maghiară” este foarte greu de dovedit, chiar şi pentru cei ce susţin, cu mâna pe inimă. Însă faptul că au fost maghiarizaţi în masă este un lucru cunoscut de toată lumea. Secuii au devenit unguri sadea. Îşi mai amintesc despre legendele şi miturile lor secuieşti doar la câte un pahar de… palincă!
Cu toate acestea, atât politicienii unguri, cât şi presa de limbă maghiară, susţin mereu că vorbesc în numele poporului secui! Pentru poporul secuiesc se cer drepturi, pentru poporul secuiesc se cere autonomie! Poporul secuiesc şi-a organizat deja structuri administrativ-teritoriale – scaunele, şi-a organizat o administraţie proprie – autoguvernările, şi-a organizat chiar şi structuri paramilitare – garda secuiască. Poporul secuiesc şi-a creat şi simboluri naţionale, între care şi un drapel secuiesc. Mă rog, asta nici n-ar fi cine ştie ce. Numai că acest drapel naţional secuiesc este arborat pe instituţiile statului naţional român: pe consiliile judeţene din Covasna şi Harghita, pe primăriile municipale, orăşeneşti şi comunale, pe instituţiile de învăţământ şi de cultură etc. Fără să întrebe pe nimeni. De altfel, multe lucruri au făcut şi fac în continuare fără să întrebe pe nimeni, ca şi cum în ţara asta fiecare face ce pofteşte, nu mai sunt legi, ori, dacă sunt, ele sunt făcute ca să nu fie respectate. Aşa se face că o hotărâre definitivă şi irevocabilă prin care Curtea de Apel din Târgu Mureş,a anulat hotărârea Consiliului Judeţean Harghita,prin care drapelul secuiesc a fost declarat drapel al judeţului, nu este pusă în aplicare nici după o jumătate de an! Şi astfel faldurile drapelului secuiesc continuă să fluture şi acum pe frontiscipile clădirilor oficiale alte statului român!
Măsurile luate de prefecţii din judeţele Covasna şi Harghita pentru a se respecta legea, sunt considerate de către vaşnicii apărători ai maghiarimii din România drept un război pornit de către autorităţi împotriva întregului „popor secuiesc” şi îndeamnă la nesupunere: „Dacă-i bal, bal să fie”, strigă un individ, Gazda Jozsef în ,,Haromszek”. Mă rog, „bal să fie”, însă s-ar putea ca el să nu înceapă cu ceardaşul unguresc, cum vrei mata, ci cu bărbuncul românesc! Fiindcă, vorba ceea, o mai fi şi cum vrem noi!
În ,,buna” tradiţie a exagerărilor şi a deturnării adevărului, pentru Gazda Jozsef impunearea respectării legilor îneamnă „privarea unui popor, a unei părţi de naţiune de propria sa patrie”. Despre ce fel de popor şi despre care patrie o fi vorba? Ce o fi înţelegând el oare prin noţiunea de popor şi de patrie? Fiindcă dacă se referă la „poporul secuiesc”, este clar că bate câmpii, deoarece un popor nu poate să fie constituit din câteva sute de indivizi care s-au declarat secui. De altfel, este greu de acceptat că secuii au fost vreodată un popor în adevăratul înţeles al cuvântului. Am mai spus-o – şi o spun şi alţii – că secuii au fost, de la bun început, un grup etnic migrator, pe care vânturile istoriei l-au aşezat, din întâmplare, aici, pe nişte pământuri străine, care nu le-au aparţinut niciodată, dar acum le revendică drept ,,patrie”! Pot vorbi cei vreo câteva sute de secui care s-au declarat ca atare de vreo altă patrie în afara celei care s-au născut cei din generaţiile trecute şi cei din generaţiile actuale? Iar aceasta este România!
Gazda Jozsef se arată de-a dreptul indignat pentru modul în care „mecanismul de conducere a ţării se manifestă faţă de noi”. Dar ţara, România adică, oare nu are nici un motiv să se indigneze, la rândul ei, pentru modul în care unii dintre voi se vă comportaţi voi faţă de ea? E drept, marea majoritate a oamenilor de rând, fie ei secui, fie unguri, îşi văd de treburile lor, de necazurile lor, aceleaşi pe care le au şi românii, încearcă să-şi orânduiască viaţa la cerinţele de azi ale societăţii etc. Nu sunt absolut deloc interesaţi de problemele pe care liderii lor politici, privitoare la autonome, le vântură în permanenţă, spre a nu fi acuzaţi că nu susţin cauza maghiarimii. Fiindcă altfel dumnealor şi-au asigurat toate cele necesare astfel încât ei şi urmaşii lor să ducă o viaţă lipsită de griji, fiind convişi, probabil, în sinea lor, că nicio autonomie, fie ea şi etnică, nu le va aduce mai mult decât au acum. Poate doar mai multe griji…
Autor: Ilie Sandru
Sursa: Ziarul Natiunea