Dacă s-a uitat, poate este bine să reamintesc: de aproape două decenii, de la ceea ce s-a numit ”Consensul de la Snagov”, referitor la pregătirea României pentru aderarea la Uniunea Europeană, clasa politică românească nu a mai fost atât de angajată în susținerea unei măsuri care răspunde interesului public, cum a fost în cazul Codului Fiscal. Un consens care a cuprins nu doar politicul, ci și mediul de afaceri, societatea civilă și cetățenii. Acest consens s-a construit prin dialog cu toți cei interesați, prin dezbateri deschise, nu în absența lor.
Acum, spre deosebire de anii ’90, la circa o lună de la manifestarea instituțională a consensului, votul cvasiunanim din Parlament pentru adoptarea Codului, acest consens se rupe. Ce anume s-a întâmplat? Ce catastrofă economică s-a petrecut în nici o lună, de se simte nevoia denunțării consensului și începerii unui nou dialog politic? Datele economice indică evoluții pozitive. Cetățenii și mediul de afaceri nu s-au sucit. Mediul academic în domeniu, cu excepțiile pe care le cunoaștem de dinainte de votul din Parlament, la fel. Mai mult, poziția unora din acest mediu în favoarea noului Cod Fiscal e de-a dreptul vehementă.
Da, FMI este o voce importantă, un partener de lungă durată al României. Ținem cont de opiniile instituției, deși uneori am rătăcit drumul, urmându-i sfaturile. BNR, la fel, este o instituție importantă în arhitectura financiară a României, de care ținem cont, deși tonul ei s-a schimbat brusc după adoptarea Codului. Argumentele celor două instituții împotriva Codului, preluate oportunist, cum spuneam, de unii dintre aceia care tocmai ce l-au votat, sunt din categoria ”drobul de sare”. Nimeni nu contestă nevoia unei prudențe în aplicarea politicilor economice, dar de aici până la a inventa efecte apocaliptice ale aplicării prevederilor Codului Fiscal este cale lungă. Mai ales că, să fim serioși: și Guvernul, și BNR, au folosit, în simularea efectelor aplicării prevederilor Codului Fiscal, același model al economiei românești. Atunci?
Lucrul cel mai important, însă, este acela că, până la urmă, conform Constituției, ”Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum.” Mai simplu spus, poporul suveran și-a spus cuvântul prin votul legitim al aleșilor lui. Și, din câte știm, nimeni – mă refer la cetățeni – nu a cerut aleșilor să-și schimbe votul, și să nu mai susțină Codul Fiscal.
Ce facem? Continuăm să fim o democrație, cu toate lipsurile și limitele ei, respectând votul dat de Parlament, sau ignorăm datoria pe care o avem față de alegători, și votăm după cum se sucesc unii, care nu au legitimitatea dată de votul popular, și care se situează pe poziții oportuniste?
Mă tem că nu ne sunt clare consecințele în plan politic ale noului vot pe marginea Codului Fiscal. Poate că responsabilii politici ai noilor liberali, cei mai vehemenți în contestarea propriului lor vot, ar trebui să se uite puțin pe sondajele de opinie, la capitolul încredere în partidele politice și în Parlament. Nu cred că mai avem unde scădea, ca încredere, în ochii cetățenilor. Putem încerca o nouă aventură politică, pentru a da satisfacție contestatarilor Codului Fiscal, dar ar fi ultima aventură de acest gen. Nimeni nu ne va mai crede și nici sprijini.
Așa că, dacă tot e să avem un dialog politic serios și responsabil, el trebuie să privească în primul rând restabilirea încrederii cetățenilor în politică, partide și Parlament, pentru consolidarea democrației. Asta dacă ne pasă cu adevărat de viitorul României. În rest, că reducem TVA în trepte, sau într-o singură etapă, miza este mult prea mică față de miza păstrării democrației. Eu zic să ne mai gândim…
Autor: Ionut Vulpescu
Sursa: Ionut Vulpescu Blog