În calitate de cetățean elvețian, ai libertatea de a crea legi. Ai nevoie de 100.000 de semnături pentru ca moratoriul tău să fie supus la vot în parlament.
„Putem să ne exprimăm opiniile sau, cel puțin, să facem sugestii. Trebuie să dezbatem ceea ce se întâmplă în ţara în care trăim și apoi toate aceste propuneri sunt supuse unui vot public”, afirma Philippe Büchler, pe care l-am întâlnit pe străzile din Zürich în căutare de semnături pentru o propunere ca ţara sa să fie stat membru UE.
Începând cu 1991, mai mult de 180 de propuneri au fost supuse unui vot, ceea ce a condus la aproape nouă apeluri la urnă pentru cetățenii elvețieni în fiecare an. Trebuie însă perseverenţă, fiindcă subiectele nu întrunesc mereu majoritatea.
Sistemul acesta are însă și el limitele sale. În 2010, inițiativa împotriva construirii minaretelor și aceea de retrimitere a criminalilor străini în ţara din care provin au făcut să curgă multă cerneală. Imaginea Elveției în străinătate a avut mult de suferit.
Deputatul elvețian Andreas Gross este un specialist în inițiative cetățenești. El afirmă că aceste voturi contestate din 2010 nu trebuie să pună la îndoială sistemul, ci doar să revadă anumite fundamente. „Constituția elvețiană nu definește corect corelarea între drepturile omului și democrația directă. Suntem conștienți că acest aspect trebuie ameliorat. Majoritatea nu poate decide drepturile fundamentale ale minorității”, spune Andreas Gross
Întrebare: democrația elvețiană este un model pentru UE? În Elveția cetățenii sunt obligați să se intereseze de problemele politice, astfel, transparenta fiind automată. Este un punct nevralgic pentru UE. Inițiativa cetățenească europeană este încă departe de modelul elvețian: cu un milion de semnături, europenii pot cu greu să propună Comisiei Europene să dezbată un subiect.
„Uniunea Europeană are o mare putere politică, dar puţină legitimitate. Este prea îndepărtată de cetățenii săi. Uniunii îi lipsește precis ceea ce democrația directă poate să ofere: o distanţă mai mică faţă de cetățeni, o transparenţă mai mare și sentimentul de identitate”, analizează Andreas Gross.
Rona Rita DAVID, Strasbourg