Cel mai mare risc împotriva democrației nu este surplusul de democrație, poate nici deficitul acesteia, ci ignoranța. Fiindcă pe fundalul lipsei de educație începe să se înfiripeze pumnul de fier al dictaturii. Acolo unde educația este viciată democrația se prăbușește.
Deși nici perioada interbelică nu ne putem lăuda cu o construcție democratică a societății românești, trebuie de recunoscut faptul că imaginarul politic de la 1900 este acela al unei lumi ordonate, conflictuală dar coerentă. O lume bazată în primul rînd pe ideologii și valori. Ani mată de o mentalitate voluntaristă şi de spirit de an gajare. Oamenilor le plăcea să se consacre unor cauze, mergînd, pentru o credinţă, pînă la sacrificiul vieţii, într-o tranşee sau pe o baricadă. A fost o epocă pasio nată și pasională. A fost era marilor proiecte.
Valorile şi anga jarea: sînt două ingrediente ale democraţiei, desigur nu suficiente, dar poate, totuşi, vitale. În lipsa lor ce mai rămîne din democraţie?
Oamenii de la începutul secolului al XX-lea aveau au idei simple, dar clare, inclusiv asupra subiectelor ce lor mai complicate. Nu proclamau toţi aceleaşi ade văruri, dar erau convinși în existența adevărului abso lut.
Prin contrast, democrația românească de la începutul secolului XXI nu este construită pe idealuri, nici pe valori și ignoră forța educației. Noi am realizat performanța de a nu mai crede în nimicși de a afișa în mod ostentativ prostia. Care a devenit noul etalon de referință în tentativa de redresare națională. Plutind în derivă, este aplaudată impostura, admirată mediocritatea și apreciată non-valoarea! Iar apoi, ca un corolar al lipsei de educație, este etalată falsitatea patriotică oferită ca model pentru generația care va veni! Idealurile, proiectele, convingerile personale sunt considerate perimate și trăim mulțumiți că a mai trecut o zi…Dezvoltând o democrație pe contrasens!
Desigur, vreau să nu cad în capcana generalizării. Nu toți suntem construiți la fel. Și mai există în România oameni. Însă, nu putem ignora trendul….Reportajul de mai jos poate constitui un argument. Sau poate că nu! Însă nu îmi pot reprima o întrebare: oare câți din aceștia trăiesc în România?
autor: prof. Lehaci Florentin
sursa: proatitudine.ro