De când cu “aderarea europeană”, în România se tot discută despre cât pierdem pentru că nu reuşim să absorbim fonduri E.U.ropene. Nu se estimează mai deloc ce şi cât pierdem tocmai pentru că absorbim fonduri E.U.ropene.
 |
 |
Iată, de exemplu, Primăria din Iaşi a tăiat sute de copaci din oraş în cadrul „implementării proiectului DEZVOLTARE REŢEA RUTIERĂ ÎN ZONA CULTURALĂ, ISTORICĂ ŞI TURISTICĂ A MUNICIPIULUI IAŞI”. Proiectul e cofinanţat de Uniunea Europeană prin Fondul European de Dezvoltare Regională Axa 1. Bugetul proiectului e de 91.134.026, 91 lei din care 72.232.211,09 sunt asistenţă financiară nerambursabilă. Nerambursabili sunt şi copacii noştri, duşi pe apa gârlei odată cu fondurile europene.
În cadrul aceluiaşi program, s-au tăiat sute de copaci şi în Bistriţa, pentru a face loc „unui labirint de arbuşti” : „Aproape două sute de copaci din parcul municipal al oraşului Bistriţa sunt puşi la pământ în această perioada, acţiunea făcând parte din proiectul de reabilitare a Parcului, proiect finanţat de Uniunea Europeană. Întotal vor fi tăiaţi 196 de copaci pentru a permite reamenajareaparcului municipal, în care va apărea un mic lac, un labirint dinarbuşti şi o piaţeţă pentru diverse adunări publice.” Cetăţenii din Bistriţa au protestat, dar Primăria i-a consolat explicându-le cum, după „reabilitare”, aleile vor fi „iluminate prin pardoseală”.
Presa din Brăila ne informează că, în contextul aceluiaşi Program Operaţional Regional, „Valorificarea potenţialului turistic şi crearea infrastructurii necesare pentru creşterea atractivităţii regiunilor României ca destinaţii turistice”, Primăria a tăiat copaci pentru diverse „reabilitări” operate cu ajutorul unor împrumuturi nerambursabile primite de la Uniunea Europeană.
La Galaţi, cetăţenii se plâng că Parcul Rizer a fost defrişat în cadrul lucrărilor de „reabilitare” desfăşurate în cadrul Programului Operaţional Regional. Fondurile au venit de la Uniunea Europeană. La Slatina, copacii sunt „toaletaţi” până la dispariţie în cadrul aceluiaşi Program Operaţional Regional care se pare că a dus la înmulţirea firmelor căpuşă de copac. Suceava a fost în pericol de a suferi, după cum ne informează scriitoarea Angela Furtună, un „genocid dendrologic” datorită tăierii copacilor istorici din centrul oraşului în cadrul lucrărilor Programului Operaţional Regional desfăşurat cu fonduri E.U.ropene. Ploieştiul nu se simte nici el mai bine, pradă aceleiaşi ploi radioactive de fonduri E.U.ropene investite în Programul Operaţional regional care cere „reabilitarea” oraşului.
Nici Carei nu a scăpat de urgie, curajoasa presă locală documentând nemulţumirea cetăţenilor faţă de modul în care Primăria din Carei a folosit fondurile europene pentru a secera Parcul Dendrologic şi a defrişa copacii maturi şi sănătoşi care dădeau farmec, umbră, răcoare şi oxigen micului orăşel de 20,000 de locuitori.
La Bucureşti, e adevărat că Adrian Videanu a tăiat copaci pentru a face loc curselor de maşini, dar se pare că Elena Udrea, în complicitate cu Primarul Liviu Negoiţă, a finanţat cu fonduri europene din cadrul aceluiaşi Program Operaţional Regional defrişarea unui parc în scopul transformării lui în zonă rezidenţială.
După cum e uşor de observat, primarii implicaţi în aceste defrişări aparţin întregului spectru politic: sunt primari PSD, PDL, UDMR. Singurul lucru pe care îl au în comun sunt finanţările europene, împrumuturile nerambursabile care le stimulează apetitul defrişant. Şi tocmai aici e problema. Nu putem spune, aşa cum suntem obişnuiţi, că: „Da, dom‘le, păi ce vină are UE dacă noi suntem proşti şi nu ştim să folosim aceste fonduri?”
Problema nu e doar prostia sau ticăloşia unor primari, ci articularea E.U.ropeană a acestei prostii şi ticăloşii, încadrarea ei într-un program de prefaceri structurale ale României, finanţarea nelimitată a campaniilor acestor primari limitaţi. Acestor primari-tonomat, ideile le vin doar odată cu finanţările. N-au bani, stau la umbră de birou. Au bani, taie copaci ca să justifice cheltuirea banilor. Se află în treabă, cu alte cuvinte, pentru a justifica bugetul primit. Se simt inspiraţi, „iluminaţi” prin dalele frunţilor. Caracatiţa de gutapercă aşezată peste România se umflă brusc de la centru, prinde viaţă odată cu fluxul de fonduri, cu mareea financiară U.E. care inundă ţărmurile noastre.
Cu alte cuvinte, chestiunea gravă e că raza de acţiune a prostiei şi ticăloşiei unor politicieni locali e amplificată, structurată şi orchestrată de fondurile U.E.. Ei acţionează independent unii de alţii, dar la unisonul dat de ritmul şi în direcţia pompării fondurilor. Am scris încă din 2007 că, departe de a contribui la eradicarea corupţiei, integrarea europeană a României o va spori, branşând minigarhii locali la circuitul corupţiei globale.
Într-adevăr, finanţările U.E. îi fac pe politicieni şi mai insensibili la interesele şi doleanţele celor pe care se presupune că îi reprezintă, pentru că banii de la U.E. le permit să depindă şi mai puţin de cetăţeni. Agresiunii lor structurate şi finanţate la nivel E.U.ropean, cetăţenii nu îi pot răspunde decât cu reacţii spontane, sporadice, de slabă intensitate, prost organizate, cu audienţă exclusiv locală. Cine a auzit, în afara oraşului respectiv, de tăierea copacilor din Braşov, Bârlad, Arad, Iaşi, Bistriţa, Carei, Galaţi ş.a.m.d.? Cine, din afara oraşului respectiv, a luat poziţie? Dar ce importanţă are protestul local în ochii unui politican cu finanţare continentală? Finanţarea E.U.ropeană a acestor primari samavolnici le dă nu doar avantaj logistic (ştiu ce vor să facă şi au şi mijloacele de a-şi duce la îndeplinire planul luându-şi prin suprindere cetăţenii şi co-interesând firme occiddentale), dar le oferă şi luxul independenţei lor faţă de cetăţenii/contribuabilii pe care ar trebui să îi reprezinte şi faţă de care ar trebui să fie responsabili.
Cu alte cuvinte, finanţările E.U.ropene nu fac decât să sporească deficitul de democraţie al României: finanţându-l şi sistematizându-l pe „axe” de atac asupra cărora cetăţenii nu au decât prea puţină influenţă. Dacă, în condiţiile sistării de către U.E. a plăţilor pentru Programul Operaţional Regional, România ar contribui la bugetul U.E. mai mult decât ar primi, ar fi un lucru grav. Dar e o adevărată tragedie faptul că o mare parte din fondurile de miliarde de euro pe care le absorbim merg către elite administrativ-politice corupte. Şi asta deoarece e în firea acestor elite să fie loiale celui care le întreţine.
Elitele întreţinute de bugetul de stat vor fi „naţionale”. Elitele care trăiesc pe banii de la bugetul de suprastat vor fi elite “europene”. Acceptând ca U.E. să ne redistribuie banii, acceptăm ca U.E. să ne redistribuie suveranitatea reorientând în folosul ei loialitatea elitelor.
Un lucru asemănător s-a petrecut în Africa, unde elitele au ajuns să trăiască de pe urma redevenţelor care le sunt plătite de corporaţiile multinaţionale cărora respectivele elite le-au concesionat exploatarea resurselor naturale ale ţărilor pe care le conduc. În aceste condiţii, cetăţenii acelor ţări nu mai contează nici măcar ca plătitori de impozite şi pot foarte bine chiar să dispară. Rămân doar elitele de şacali ale unui peisaj deşertic, elite trăind în oaze occidentalizate de “verdeaţă” şi lux.
În aceste condiţii, nu văd decât două soluţii: prima ar fi să retezăm accesul elitelor la fonduri E.U.ropene, obligându-i să fure la scară mică, umană. Adică să redevină hoţii de buzunare care ar fi fost dacă nu ar fi putut fura sub acoperirea politicii locale sau naţionale.
A doua, în condiţiile în care orice reacţie politică de mase împotriva acestor elite corupte riscă să fie catalogată de U.E. drept “extremism”, ar fi să cerem ca fondurile de dezvoltare regională să prevadă fonduri nu doar pentru “lucrările” şi lucrăturile primarilor, ci şi pentru cetăţenii şi organizaţiile cetăţeneşti care trebuie să supravegheze drujbele, buldozerele şi minciunile primarilor structuraţi de diverse Axe “ale răului” finanţate de U.E. Nu sunt împotriva ideii de voluntariat, dar experienţa mi-a arătat că oamenii cinstiţi care vor să facă un bine vor fi întotdeauna luaţi pe dinainte de bandiţii mercenari bine plătiţi şi bine organizaţi.
Joi, 11 aprilie, ieşenii vor ieşi în stradă pentru a cere replantarea teilor din centrul oraşului, protejarea copacilor din Iaşi şi tragerea la răspundere a celor vinovaţi pentru dezastrul ecologic şi urbanistic. Dar răul local făcut cu bani continentali nu poate primi doar o reacţie locală. Aşadar, cine va sprijini financiar şi logistic o mişcare naţională a cetăţenilor care ar urmări să tragă la răspundere politicienii care şi-au făcut de cap cu bani europeni? Cine va susţine logistic revolta românilor care nu sunt dispuşi să se deşertifice moral şi care se încăpăţânează să nu accepte că România trebuie să devină o pustietate unde se va putea trăi doar cu mască de gaze şi unde ne vom putea plimba doar în aerul condiţionat din mallurile care iau, treptat, locul parcurilor?
P.S. Nu vă lăsaţi păcăliţi de nominalismul jos, de viclenia administrativă a birocraţilor. Conform normelor U.E., oraşele trebuie să aibă cel puţin trei copaci la un locuitor. Bucureştiul are 0,88, de exemplu. Primarii taie copacii, dar raportează spectaculoase creşteri la hectar ale “spaţiilor verzi”. Spaţiul verde, adică gazonul, de exemplu, nu e totuna cu arborii. Şi nici nu le poate ţine locul. Din contra, întreţinerea gazonului cu ajutorul maşinilor de tuns iarba contribuie la poluarea chimică şi fonică a oraşelor. E un dezastru.
P.P.S: Sunt foarte dezamăgit de colaboraţionismul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei cu opereaţiunea deşertificatorilor de la Primărie. În loc să-şi protejeze copacii din curte, Mitropolia s-a oferit să îi taie singură pentru a face pe placul Primăriei. Din fericire, ce strică ierarhii, repară mirenii. Vă recomand un excepţional text despre natură şi comunitate, despre ataşament şi comuniune, al lui Wendell Berry, în traducerea lui Gheorghe Fedorovici.