Despre un lucru însă vreau să vorbesc: despre intoleranță. Societatea noastră devine tot mai intolerantă, pe măsură ce cresc frustrările unora sau altora dintre grupurile sociale. Unele frustrări pot fi explicate, sunt urmarea unor stări de fapt pe care le cunoaștem, și pe care n-am reușit să le rezolvăm. alte frustrări sunt induse, devin armă în lupta politică. Iar acest lucru este blamabil, și periculos. Am crezut cu toții că ieșirea din scenă a lui Traian Băsescu va permite întoarcerea la normalul unei scene politice cu actori raționali, care se respectă, dialoghează, construiesc un consens în jurul marilor obiective ale interesului național.
Personal sunt decepționat. Practic nimic nu s-a schimbat după plecarea lui Traian Băsescu. Aceeași agresivitate din partea unor partide și a unor lideri politici. Același dispreț față de Constituție și față de principiul separației puterilor în stat. Același Parlament transformat în țap ispășitor pentru tot răul din România. Același dispreț din partea unora față de drepturile și libertățile cetățenești. Aceeași agresivitate, de nimic justificată.
Țara asta trebuie să existe, dincolo de politicieni, de ”formatori de opinie”, de ”intelectuali publici” sau de ”justițiari”. Lucrurile nu încep cu unii, și nu se termină cu ei. Abordarea conflictuală ne-a făcut atâta rău. După ”obsedantul deceniu” din anii 50 ai secolului trecut, am avut un ”deceniu pierdut”, marcat de personalitatea cel puțin controversată a lui Traian Băsescu. Unii dintre discipolii săi par ferm hotărâți să-i continue ”opera”. Este o veste proastă pentru noi, toți. Și nu trebuie să lăsăm să se întâmple asta, să mai pierdem timp și oportunități de dezvoltare.
Nu ne folosește ”pâra” la Bruxelles sau la alte ”Înalte Porți”, cum se petrece acum în cazul deciziei de reducere a TVA. Avem atât de puține mijloace de a interveni în economie, și atât de multe nevoi. Nu ne putem permite luxul de a ne refuza, din motive ideologice, folosirea instrumentelor pe care le mai avem pentru a ne dezvolta. Suntem responsabili cu toții față de români. A sta pe margine și a huidui nu e ceea ce așteaptă cetățenii de la politicieni. Cei care fac, chiar dacă și greșesc, sunt de preferat celor care cârcotesc, pentru că nu au curajul să-și asume deciziile necesare schimbării în bine a României. După un deceniu pierdut trebuie să urmeze un deceniu câștigat pentru România și pentru cetățenii ei. Noi asta facem: lucrăm pentru a face din dorință o realitate.
Sursa: Ionut Vulpescu