Circula, cândva, un banc referitor la – “Cu cine se învecinează URSS–ul?” Răspunsul formulat consecvent : “Cu cine vrea el”.
Mai nou, de fapt, nu e nou deloc, moştenitorul URSS, prin fiul său Voronin, fostă cătană sovietică şi, prin mila Moscovei, fost şi actual preşedinte (chiar interimar) în Republica Moldova, încearcă să demonstreze că în problema vecinătăţii nimic nu s-a schimbat. Ba mai mult decât atât, fiul rătăcit de neam şi neprimit în satul său natal de “democraţii transnistreni” susţine cu tărie ceea ce a dorit din totdeauna Stalin – moldovenii, prieteni seculari ai naţiunii ruse, sunt un neam aparte de români. Şi de aici tot caruselul murdar al doctrinei de deznaţionalizare a românilor basarabeni, implementat prin legi, decizii administrative, biserică (cea îngenuncheată Moscovei – Mitropolia Moldovei), şcoală şi prin tot ce poate controla Partidul Comuniştilor din Republica Moldova. A fi rus, la Chişinău, e o onoare, a fi român, o infracţiune.
Totuşi, istoria îşi urmează cursul ! Tinerii basarabeni au mai plecat la studii şi prin alte ţări, inclusiv România şi prin aprilie a început să adie şi la Chişinău vântul schimbării – alegerile din 5 aprilie au confirmat o relativă egalitate de forţe între comunişti şi opoziţia democratică, pro europeană. Nedorind o schimbare a status qvo-ului, Voronin a ordonat o răzmeriţă care să fie pusă în cârca Bucureştilor. Zis şi făcut ! Plătind mercenari, a înscenat o serie de acte violente şi vandalice, care, conform principiului “pompierului incendiator”, au trebuit liniştite prin forţă. De asemenea, precedentul creat, l-a făcut pe tovarăşul Voronin să intre din ce în ce mai mult în sevraj atunci când aude de români, România şi opoziţie. Tineri arestaţi sau reţinuţi doar pentru faptul că studiază în România, lideri ai opoziţie interogaţi doar pentru faptul că nu gândesc cum vrea tătuca Voronin, etc. Pentru cei ce nu cred, rog să se documenteze din presa de peste Prut (internetul permite. Încă.).
Miza e mare ! Se apropie alegerile generale din 29.07. 2009, cele din 05.04.2009 pierzându-şi efectul în urma dizolvării Parlamentului, care, cu toate insistenţele comuniştilor, nu au putut impune preşedintele pe care îl doreau. Le mai trebuia un Vot ! Prin voinţa Domnului, deputaţii opoziţiei nu au cedat ! Un început remarcabil de solidaritate !
După cum spuneam, în iulie 29 vor fi din nou alegeri. Voronin şi ai lui vor face tot ce se poate să câştige, că doar nu le e ruşine, neavând probleme cu morala, libertatea de exprimare şi alte asemenea chestiuni necomuniste !
În încheiere, subliniind că, dacă pentru noi, cei din România, afirmarea românităţii e ceva natural şi neînsemnat, pentru românii basarabeni acest lucru este, fără prea multă exagerare, un act de rezistenţă naţională care poate duce până la privarea de libertate. Consider necesar ca opinia publică din România şi Republica Moldova să acorde atenţie majoră situaţiei din Basarabia şi a evoluţiei acesteia şi să facă publice nedreptăţile comuniştilor din Chişinău, încălcările drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti sau a legii electorale. Starea de fapt trebuie să ajungă să fie cunoscută de opinia publică europeană şi, de ce nu, mondială, pentru a stopa genocidul românilor basarabeni.
Alex Popp
sursa: altermedia.info