Criza din 2007-2009 a avut o baza dubla, balonul imobiliar si financiar, care afectat sectorul bancar, si o criza globala a supra-acumularii de capital. In ceea ce priveste cel de-al doilea motiv, China a fost principala sursa, este de parere Pierre Dockes, profesor la Universitatea din Lyon.
Criza nu a fost cauzata de un consum redus si nici masurile luate de tarile care se confrunta cu recesiunea nu au dus la condus la scaderea consumului intern. Cat de bune au fost aceste masuri ramane de vazut, atat timp cat recuperarea este mai puternica in tarile emergente, dar este fragila in SUA, abia vizibila in Europa, iar Japonia se confrunta cu deflatia.
Trecerea de la politicile active, pentru a evita incetinirea cresterii economice, la politicile destinate sa absoarba excesul de lichiditati si sa reduca deficitul conduce la o contradictie foarte greu de gestionat, si nu numai din motive de sincronizare.
Totusi, in absenta unor astfel de politici de reabsorbtie, riscul nu consta doar intr-o criza a datoriilor suverane, caci pe termen lung se pot reconstitui noi bule speculative, si, prin urmare, ne putem confrunta cu o noua criza, chiar mai grava, scrie Les Echos.
De ce Europa, si mai ales zona euro, se confrunta cu astfel de probleme? Deoarece pretutindeni recesiunea a redus veniturile, iar lupta impotriva crizei a dus si ea la cresterea cheltuielilor.
Acest lucru reflecta o caracteristica esentiala a zonei euro: existenta unei monede unice, cu politici economice nationale diferite, de aici existand si un risc de explozie. Criza datoriei suverane a inceput cu statele ale caror finante sunt cele mai vulnerabile din cauza unor politici inconsistente (Grecia, Portugalia), iar acum ea se indreapta spre tari precum Spania, Italia sau Franta.
Planul de ajutor pentru Grecia este recunoscut, dar acesta vine cu o doza puternica de austeritate care afecteaza veniturile gospodariilor. Masurile de austeritate au fost impuse deja si in Portugalia si Spania. Fiecare natiune este practic condamnata sa urmeze strategia austeitatii, iar cei care nu fac acest “joc” vor fi pedepsiti (si mai ales atunci cand tara care conduce “jocul”- Germania-este necooperanta).
In plus, tarile cu deficite mari se asteapta la o recuperare care sa le permita sa-si consolideze veniturile lor fiscale. Dar aceasta recuperare este deja condamnata de aceste politici abodate, iar efectul va fi invers, iar deficitele lor vor creste. Si daca nivelul datoriilor suverane creste, aceasta situatie ar putea degenera intr-o criza bancara devastatoare, asemenea crizei subprime.
Astazi bancile sunt fragile, iar guvernele au impus deja rate ale dobanzilor mici. Crearea de lichiditate a fost semnificativa, “barca” finantelor publice este foarte ocupata, iar populatia este exasperata. Data fiind situatia, ce este de facut?
Solutia este cunoscuta de toti, insa nimeni nu are curajul sa spuna ca putem trece de acest impas prin crearea unui “guvern economic european”. Chiar si asa, daca Europa reuseste sa evite o noua criza, asteptarile nu trebuie sa fie prea mari, caci avem in fata inca deceniu de stagnare economica.