Din ce în ce mai mulţi tineri români, nemulțumiți de sistemul educațional românesc preferă să studieze în universitățile și școlile din Europa şi profită de prima ocazie pentru a părăsi băncile şcolii româneşti. “Emigrarea creierelor” a apărut ca o reacţie față de mecanismul destructiv al unui învățămant plin de deficiențe, lipsit de resurse şi de competitivitate și care pare să-i considere pe studenţi doar nişte plătitori docili de taxe în schimbul unei diplome.
Lăsând la o parte excepţiile pozitive din unele facultăţi din România, de unde se poate ieşi absolvent cu certitudinea că “dacă ai carte, ai parte”, în general studenţii români se pregătesc pentru o economie care nu le va da de lucru şi sunt consideraţi “vacile de muls” ale multor universităţi, care au de acoperit bugete cu cheltuieli uriaşe.
Într-o astfel de stare de degradare a învăţământului superior românesc, cei care vor să înveţe ceva şi să aibă o diplomă cu aplicare în piaţa muncii îşi îndreaptă privirile spre prestigioasele universităţi europene.
Spania este una dintre destinațiile preferate de tinerii români, atât datorită asemănării dintre cele două limbi, cât și datorită sistemului de învățământ modern și atractiv. În plus, sumele care se plătesc pentru o facultate în România sunt aproximativ aceleași ca la o facultate din Spania. Mihaela Rusu şi Vlad Panait se numără printre sutele de studenți români care studiază acum în Spania.
Aceștia au declarat pentru publicația noastră că a fi student în Spania este mult mai greu decât a fi student în România, că notele mari se obțin mult mai greu aici şi că pentru a trece un examen este necesară o pregătire serioasă pe parcursul întregului an. În ceea ce-i priveşte pe profesori, cei de aici știu să comunice mult mai deschis cu elevii, iar sistemul atractiv de predare face materiile mai ușor de înțeles.
“Profesorul își începe cursul, rugând să fie întrerupt pentru orice neînțelegere”
Mihaela Rusu are 20 de ani și este studentă în anul doi la Universitatea din Alcalá de Henares, Facultatea de Administración y Dirección de Empresas. Ea spune că cel mai dureros este faptul că în România, efortul elevilor sau al studenților nu este apreciat, iar admiterile nu exprimă adevărata valoare a candidatului.
„În România este apreciată doar ‘contribuția’. Facultățile oferă zeci de mii de locuri pentru înscrieri, si logic, cum toți reuşesc să treacă examenele de admitere, ne trezim că un student care chiar a învățat se va situa pe același loc cu unul lipsit complet de pregătire”, a explicat Mihaela.
În ceea ce priveşte motivele pentru care a ales să urmeze cursurile la o universitate din Spania, ea a spus că atât liceul cât și școala generală au contribuit decisiv la hotărârea de a-și continua studiile în strainătate. „Am ales să urmez o facultate în străinatate deoarece începusem să mă satur de tot ceea ce se întamplă în Romçnia, atât pe plan educațional, cât și pe plan general”. Pentru Mihaela, una dintre principalele diferențe între sistemul din țară și cel din Spania constă în faptul că dacă în România profesorul are pretenția să-i memorezi lecțiile, aici predarea cursurilor se bazează pe înțelegere.
„Nu merge nimeni la școală să scrie repede-repede tot ce îi dictează profesorul și să învețe cuvințel cu cuvințel pentru ora următoare că să ia un „zece”. Și dacă tot vorbim de zece, aici nota maxima se întâlnește mai greu; și asta nu pentru că spaniolii nu ar avea capacitate de înțelegere, ci pentru că aici notele reflectă în realitate munca și perseverența elevilor”, a mai spus Mihaela care se bucură şi pentru faptul că “aici relația profesor-student este mult mai familiară, în general, profesorul își începe cursul rugând să fie întrerupt pentru orice neînțelegere”.
Pe lângă pregătirea şi pedagogia profesorilor, în Spania cursurile sunt mult mai atractive şi predarea se face cu ajutorul unei baze didactice moderne.
“Avem acces la e-mail-urile profesorilor și putem să le solicităm informații prin care putem să clarificăm eventuale neînțelegeri. Avem acces la pagina web a facultății, dotată cu „aula virtuală” și un forum în care suntem toți înscrisi și ne ajutăm reciproc: dacă cineva are o nelămurire, îi răspunde un alt coleg care ştie răspunsul, dar de multe ori intervin chiar și profesorii înșiși. Sunt foarte deschiși la idei noi”, a explicat Mihaela Rusu.
Întrebată dacă intenționează să se întoarcă în țară, aceasta a spus că pe fondul gravelor probleme cu care se confruntă România în toate domeniile, de la sănătate la educație și transporturi, singurul motiv pentru care s-ar mai întoarce în țară este familia.
“Tot sistemul românesc de învățământ este îmbătrânit”
Vlad Panait are 21 de ani și este student în anul 1 la Facultatea de Arhitectură din cadrul Universității Complutense. El a terminat în România liceul de Arhitectură, după care a intrat la Facultatea de Arhitectură “Ion Mincu” din București. S-a pregătit 4 ani pentru un examen de admitere dificil, însă a renunțat la această facultate după un semestru. “După doi ani de meditații și 4 ani la Liceul de arhitectură, am reușit să intru la Facultatea de Arhitectură, în București. Așteptările mele au fost prea mari pentru că am muncit foarte mult, iar dezamăgirea a fost imensă. Profesorii din facultate mergeau pe același sistem ca și profesori din generală și liceu, comunicarea student-profesor era practic inexistentă, iar dacă la cursuri puneam mai mult de 2 întrebări, eram privit ciudat. Așa că m-am hotărât să merg la o facultate în Spania. Aici e altfel, profesorul încearcă să comunice cât mai mult cu studentul, iar intervențiile noastre sunt încurajate”, mărturiseşte Vlad.
El s-a acomodat rapid aici, atât cu noul colectiv și noua facultate, nu a avut probleme de discriminare, ci dimpotrivă, atât colegii cât și profesorii sunt foarte amabili și îl ajută cu explicații și lămuriri suplimentare. Întrebat de ce a ales Spania, Vlad spune că a încercat să se orienteze către o țară cât mai apropiată de România, atât ca limbă dar și ca societate, a analizat oferta mai multor universități și a ales Facultatea de Arhitectură, din cadrul Universității Complutense după ce a observat că banii pe care îi plătea pentru a urma o facultate în România reprezintă cam la aceeași sumă pe care o plătește pentru o facultate în Spania.
“Tot sistemul românesc este îmbătrânit, este vorba și de profesori, și de mentalitatea elevilor, și de educație, dar și de mecanismul de predare și învățare. Nu știu care este motorul aici, însă totul este schimbat, profesorii sunt mult mai deschiși. Este adevărat că aici trebuie să înveți mult mai mult decât în România, însă și munca îți este apreciată”, a mai precizat acesta.
Întrebat dacă dorește să se întoarcă în țară după terminarea studiilor, Vlad a spus că dacă va reuși să se angajeze în domeniul pentru care se pregătește în prezent, “nu are niciun motiv” să mai revină în țară.
“Majoritatea studenților români nu doresc să mai revină în țară”
“Din câte știu eu, majoritatea studenților români care termină o facultate în Spania nu doresc să mai revină în țară. În general, studenții români se remarcă ușor, sunt studenți străluciți care au șanse mari să prindă un loc de muncă foarte bine plătit aici. Salariul mare nu este însă singurul motiv pentru care aceștia aleg să rămână în Spania, ci și stilul de viață și aprecierea de care se pot bucura într-o țară care știe să aprecieze adevăratele valori”, ne-a declarat Ciprian Munteanu.
Costurile, în cazul unora dintre facultăţi, sunt atât de apropiate, încât opţiunea de a studia în Spania este mai mult decât o variantă accesibilă ca preţ, dar mai ales este atrăgătoare prin ceea ce se obţine studiind într-o ţară europeană. Ca să studieze Arhitectura, Vlad Panait plătea în România 900 de euro pe an, iar aici la Universitatea Complutense studiile îl costă 1000 de euro pe an. În ceea ce o priveşte pe Mihaela Rusu, dacă în România plătea 25 de milioane de lei, la Universitatea din Alcala de Henares, un an de studiu costă 600 de euro pe an.
Aproape oricine poate ajunge să studieze la universităţile din Spania. Actele necesare pentru admiterea la facultățile din Spania sunt următoarele: diploma de bacalaureat, foaia matricolă și certificatul de naștere, acte care trebuie traduse în limba spaniolă și legalizate. Aceste documente trebuie depuse ulterior la UNED, un birou al Ministerului Educației, unde se va întocmi actul care reprezintă recunoașterea studiilor de către sistemul de educație spaniol. Cu acest act se poate face apoi înscrierea la facultățile din Spania, unde se ia în considerare nota de la bacalaureat.
La fel cum sistemul sanitar rămâne fără medici şi fără asistente pentru că aceştia aleg Vestul, iată că emigrarea tinerilor specialişti se face deja dinainte de a începe studiile universitare. Lipsa de competitivitate a învătământului superior românesc îi determină pe mulţi dintre tinerii români să decidă dacă vor aibă o diplomă agăţată pe perete sau realmente doresc să se specializeze şi să aplice ceea ce învaţă în lumea reală.
Articolul a aparut in ziarul El Rumano
sursa: ramonaleseanu.wordpress.com