Toţi europarlamentarii români care au votat s-au pronunţat pentru acest acord, cu trei excepţii: Renate Weber (PNL-ALDE), Victor Boştinaru (PSD-S&D) şi Adrian Severin (independent).
“Dacă eu am încredere în americani să le dau aceste date, nu ar trebui şi ei să aibă încredere să mă lase să intru în ţara lor fără viză? “, s-a întrebat, într-un interviu pentrugândul, Renate Weber (PNL, ALDE).
Weber s-a declarat “revoltată” de felul în care Comisia Europeană negociază acordurile cu SUA. “Tot timpul cedăm, dar nu primim nimic în schimb”.
“Ca persoană care vine din România, sunt foarte supărată şi nemulţumită de felul în care Comisia Europeană poartă aceste negocieri cu SUA, care sunt, să spunem, foarte limitate”, a mai declarat Weber pentru gândul. “Şi ne tot promite Comisia Visa Waiver, dar nu se întâmplă nimic. Nu crede CE că am drepturi şi eu ca cetăţean european să primesc ceva la schimb? Nu vrei tu, Comisie, să ai grijă şi de cetăţenii tăi?“, s-a mai întrebat Weber, care a subliniat că UE a trecut acord după acord cu SUA, fără niciun beneficiu.
Eurodeputaţii români care au votat împotriva acordului cu SUA // SURSA: VoteWatch.eu
“Înţeleg nevoia de a combate terorismul prin măsuri preventive, dar acest acord încalcă în mod categoric legislaţia europeană privind datele cu caracter personal”, a mai spus eurodeputata liberală.
Parlamentul European a aprobat acordul cu SUA în ciuda faptului că Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor a condamnat în termeni foarte categorici conţinutului acestei înţelegeri. Motivul, spune Weber, este că e vorba despre “un vot politic, care nu ţine cont de substanţa acordului”.
Problemele pe care le invocă Weber cu referire la conţinutul acestui acord sunt: limbajul foarte vag la unele articole, care le oferă SUA o libertate mult mai mare de acţiune, inclusiv să transfere către terţe ţări PNR sau să ceară datele pasagerilor chiar dacă avionul aterizează într-o ţară vecină SUA; probleme cu definirea şi listarea infracţiunilor în legătură cu care pot fi folosite aceste date, precum şi probleme la nivelul companiilor aeriene.
“Rămâne în discuţie inclusiv obligaţia companiilor aeriene să introducă noul sistem (sistemul push, în termen de doi ani, altfel sunt pasibile de amendă, n.red.). Oricum, acum SUA îşi iau datele singure, pentru că au acces direct în computerele companiilor aeriene. Şi mai e o problemă: companiile mici nu se vor putea dota în doi ani, pentru că este foarte scump”, a mai declarat pentru gândul Renate Weber.
Pe de altă parte, colega de partid a Renatei Weber, Adina Vălean, a votat pentru această rezoluţie. “Cred că este un instrument util pentru lupta împotriva terorismului”, a declarat pentru gândul Vălean (PNL, ALDE), întrebată fiind de ce a votat pentru rezoluţia care aprobă acordul UE-SUA.
“Aduce garanţii suplimentare faţă de cele existente înainte, cum ar fi creşterea verificărilor, promisiunea CE că va face informări periodice, ştergerea datelor după o anumită perioadă de timp. Consider că acest acord e un pas înainte“, a mai declarat Adina Vălean.
Ce date ajung la Departamentul de Stat al SUA
Datele vizate de acordul UE-SUA se numesc PNR, de la Passenger Name Record. Ele reprezintă informaţiile pe care călătorii le furnizează companiilor aeriene înaintea unei curse, în timpul procedurilor de rezervare şi înregistrare.
Aceste date despre pasageri erau transmise autorităţilor americane si pană acum (din 2007), însă în baza unui acord provizoriu şi după un sistem pull (SUA are acces la toate datele), faţă de sistemul push din noul acord (datele sunt furnizate la cerere).
Washington-ul a încercat încă din mai 2004 să semneze un acord pe termen lung cu UE, însă Parlamentul European s-a opus, din cauza temerilor legate de siguranţa acestor date.
Concret, acordul parafat joi de Parlament prin rezoluţia A7-0099/2012 le permite SUA să acceseze timp de până la 15 ani datele referitoare la pasagerii care au zburat din UE în SUA. Timp de 30 de zile, autorităţile americane vor avea acces chiar şi la datele sensibile, cum ar fietnia, rasa, orientarea sexuală, sănătatea fizică sau psihică a pasagerilor. Ele vor trebui să devină anonime după şase luni, numele urmând să fie accesibile doar în anumite condiţii stricte şi transferate după cinci ani în bănci de date “latente” controlate suplimentar.
Înţelegerea a fost negociată de Comisia Europeană în noiembrie 2011 şi aprobată de Consiliul European o lună mai târziu. Ea este valabilă timp de şapte ani.
Sophie in ‘t Veld, europarlamentară liberală din Olanda, responsabilă cu redactarea raportului despre acordul cu SUA
Cu toate că europarlamentara însărcinată cu redactarea raportului pe acest subiect, liberala olandeză Sophie in ‘t Veld, a recomandat respingerea acordului, 409 europarlamentari au votat pentru această înţelegere SUA-UE. Prin comparaţie, 226 de eurodeputaţi au votat împotrivă şi 33 s-au abţinut.
După aprobarea acordului, Sophie in ‘t Veld şi-a retras numele de pe raport, pentru a nu fi asociată cu el.
Potrivit susţinătorilor acordului, noul text aduce mai multe garanţii în materie de respect faţă de libertăţile individuale. Astfel, datele PNR vor fi folosite doar pentru a lupta împotriva terorismului sau crimelor grave (pasibile cu cel puţin trei ani de închisoare în Statele Unite).
Ce urmează
Cu toate că a trecut deja de toate obstacolele importante, acordul mai are de parcurs un pas.
“Pentru a intra în vigoare, după ce a fost aprobat de Parlamentul European, un act legislativ trebuie să fie aprobat şi de reprezentanţii guvernelor celor 27 de state membre ale Uniunii. În acest caz, vor fi miniştrii europeni ai Justiţiei şi Afacerilor Interne, deci şi cel din România, Cătălin Predoiu, care vor adopta acest acord săptămâna viitoare, pe 26 aprilie. Cel mai probabil acordul va fi aprobat fără discuţii de către miniştri”, a explicat pentru gândul Doru Franţescu, directorul Institutului pentru Democraţie Participativă – Qvorum, ONG care monitorizează activitatea Parlamentului European.
Sursa : gandul.info