Când Liki urlă isteric „No, hai!”, are dreptate. Când cei din USR îşi agită în Parlament tobele, portavocile sau chiloţii kăkăriţei, au dreptate. Când CSM-ul urlă că nu-i OK cu legile justiţiei, are dreptate! Când Plăvanul urlă că Referendum pentru legile Justiţiei, are dreptate! Elementele sunt mult mai complexe, faptele mult mai adânci. Şi fiecare, în felul lui are dreptate.
Să începem cu bravul Liki. Stoparea mafiei manualelor alternative şi introducerea manualului unic taie din veniturile editurilor conectate aproximativ 30%. Dar oferă o puternică gură de oxigen părinţilor! După episodul povestit de taica Ruşanu, nici dracu din PSD sau Alde nu-i va mai da vreodată vreo scutire de taxe filosofului muierilor la menopauză. Iar ipoteza unei paraşutări a vreunui prieten la conducerea ICR rămâne la nivelul de vis umed. Aşadar, ce te faci când simţi că-ţi fuge pământul de sub picioare? No, hai!
În mare, la fiecare nivel situaţia e similară: sistemul se clatină şi riscă să se prăbuşească. O să vă explic atât cum cât şi de ce.
Să-l luăm pe procurorul sau pe judecătorul care, brusc, s-au trezit pe cap cu nenorocirea numită „răspunderea magistratului”. Până acum, procurorul îşi permitea să fie ticălos, n-avea a da socoteală decât ălora din sistem care, de altfel, îl şi puseseră pe poziţie. Acum însă, chiar şi cu legea şchiopătând, lucrurile scârţâie rău pentru magistraţi. Ce te faci dac-ai fost ticălos şi, la instanţa superioară, ţi se întoarce cauza la 180 de grade? Păi dacă ăla se ţine de capul tău, cam trebuie să plăteşti. Cum? Simplu: omul poate face plângere la direcţia specializată în investigarea magistraţilor şi la ăia, oricât de penetraţi ar fi ei, tot există riscul să dai peste vreunul „al dracu’”, care să se ţină de capul tău şi să te dea afară din magistratură. Şi-atunci ce faci? Mai apleci urechea la ameninţarea securistului care spune că dă pe post poze cu tine încârligat cu curve(dacă eşti bărbat) sau din aventurile pe sub biroul şefului(dacă eşti femeie)? Nu prea, pentru că ăla n-are decât atât, poze, şi, la o adică, poţi să-l tragi în penal pentru şantaj. Mai degrabă te comporţi corect şi „rişti”, lăsându-l pe securist cu buza umflată.
Vi se pare puţin lucru? Practic se destructurează o mafie care până acum a funcţionat ca unsă. Corupţia „luptei împotriva corupţiei” se duce de râpă, lăsându-i pe arhitecţii şi membrii ei în fundul gol. Ce va face un Loazărică atunci când va fi investigat de direcţia specializată pentru abuzul comis când cu decizia ilegală de încetare a detaşării lui Hăineală? Va trebui să cam dea cu subsemnatul? Ce va face Ciorduţa dacă se va redeschide cazul cu nea Ilie? Şi ce se va întâmpla în atâtea şi atâtea alte cazuri? Sistemul va fi realmente destructurat din rădăcină, iar asta le dă fiori pe şira spinării atât insiderilor din sistem, cât şi celor obişnuiţi să-l manipuleze folosind „frâiele”.
Mai mult, promovarea în sistem se va face prin intermediul unor proceduri transparente, aşa cum se întâmplă peste tot în lume. Securiştii, obişnuiţi să-şi urce cozile de topor direct în vârf, vor avea o nouă provocare pentru că asta nu va mai fi posibil. Şi e teribil de greu s-o iei de jos, mai ales că oamenii ăia fără creier de care ai tu nevoie pentru a influenţa lucrurile s-ar putea să nu se poată califica mai departe.
Acestea sunt faptele, acestea sunt motivele disperării. Cu legile justiţiei adoptate în forma propusă, sistemul se prăbuşeşte, finanţările ilegale se taie. Fără proptele canci insolvenţă la infinit la Realitatea TV, canci amânări scandaloase ale discutării „problemei portocală”, canci acuze care frizează ridicolul doar pentru a elimina un politician sau pentru a face pârtie unei multinaţionale, s.a.m.d. Exemplele pot continua la infinit. În realitate acesta e motivul pentru care toate jivinele propagandistice ies din vizuinile lor infecte la atac. Ăsta-i motivul pentru care „no, hai!”: nu mai sunt bani, foamea e mare, maţele încep să-nţepe, să ardă! De-aia toţi păduchii, toate reptilele infecte, toţi şobolanii, toate broaştele râioase, toate căpuşele, toate infamele creaturi trăind din sângele altora, au ieşit la lumină fără să se mai ferească. Au ieşit de sub acoperire, sar în „câmpul tactic” în văzul tuturor. De ce-or face asta?, vă întrebaţi. Pentru că nu mai au ce pierde: acum se joacă totul sau nimic! Reptilele infame sunt disperate, au ieşit în strada mare, nu mai stau la pândă. Le e foame, astfel încât şi-au unit forţele şi muşcă haotic din orice şi din orcine. E o rebeliune securistică în toată regula.
S-au tranşat apele: acum e pe faţă jocul noi sau ei. De-aia ei urlă disperat „no, hai!”. Pentru că nu mai au altă cale. Singura posibilă e lovitura de stat. Sună periculos? Au mai fost două până acum şi n-aţi părut prezenţi. Credeţi că de data asta puteţi fi ceva mai vigilenţi?
Autor: Dan Diaconu
Sursa: Trenduri economice
Foto: Agerpress