Propaganda turează la absurd motoarele în direcţia agresiunii ruseşti. Totuşi, despre ce agresiuni vorbim?
În primul rând se aduce în discuţie agresiunea asupra Georgiei din 2008. Mai ţineţi minte ce s-a întâmplat atunci? Rusia a intrat cu armata în Osetia de Sud. V-aţi întrebat de ce? Georgia, în urma unui program nebunesc de înarmare(aprox. 8% din PIB pe perioada mai multor ani), a intrat cu forţa în Osetia de Sud. Într-adevăr, Osetia de Sud e parte componentă a Georgiei, dar la fel de adevărat e că e o regiune separatistă pe model Kosovo. Până atunci Rusia se limitase la a menţine în zonă o misiune de menţinere a păcii(aproximativ 500 militari). Misiune mult depăşită de armata care, la ordinul lui Saakaşvili, a intrat în Osetia. Nu vreau să ţin partea nimănui, dar vă rog să judecaţi cu aceeaşi măsură. Americanii au bombardat absolut aiurea Serbia pentru un presupus genocid în Kosovo. Păi dacă acolo bombardarea a fost legitimă, înseamnă că şi intervenţia rusă din Georgia a fost OK.
O altă acuzaţie este reprezentată de „ocupaţia” Crimeei. Desigur, când vorbim de ocupaţie, uităm că peninsula Crimeea a fost dată Ucrainei de către ucrainianul Hrusciov în momentul în care a fost preşedinte al URSS. Toată tărăşenia la o beţie la care, probabil, se credea Stalin. După ce Ucraina a forţat ieşirea din sfera rusă, era absolut normal un recurs rusesc în ceea ce priveşte Crimeea. Modelul utilizat de ruşi a fost unul dual: pe de o parte tema „recuperării istorice” şi, pe de altă parte, „modelul Kosovo” în care populaţia hotărăşte să se despartă de ţara din care face parte. Cu care dintre cele două nu sunteţi de acord?
Tot legat de conflictul din Ucraina se vorbeşte despre comportamentul Rusiei în estul ţării. Se uită voit două aspecte: în primul rând cel istoric şi apoi cel demografic. Din punct de vedere istoric, Ucraina n-a prea existat. Ba, mai mult, Rusia Kieveană e leagăn al civilizaţiei ruseşti. Scurtele sale „deviaţii” de la Rusia nu prea-i justifică pretenţiile teritoriale. Din punct demografic, lucrurile stau extrem de dubios. Chiar şi recensământul manipulat de ucrainieni arată cote de populaţie rusă de peste 40% în unele zone din Estul Ucrainei. În realitate sunt mult mai mulţi. De asemenea, chiar şi populaţia ucrainiană de la graniţa cu Rusia e mai degrabă favorabilă ruşilor decât ucrainienilor. Este pentru oricine cât se poate de limpede faptul că Rusia nu poate privi pasiv atunci când etnici de-ai săi sunt agresaţi pe un teritoriu care, istoric, i-a aparţinut. Dacă nu sunteţi de acord cu modul în care se comportă ruşii, poate veţi lua atitudine împotriva Ungariei care se comportă cam la fel când vine vorba despre drepturile maghiarilor din România. Nu spun cine are dreptate, vă cer doar să fiţi consecvenţi în judecată.
Ultima tărăşenie de care e acuzată Rusia este … retragerea SUA din Tratatul Forţelor Nucleare Intermediare(INF). Ştiu, sună ca dracu, dar aşa ne spune media. E de râsul curcilor! Ruşii sunt acuzaţi că au încălcat tratatul, iar SUA vrea să iasă pe baza unor „dovezi” mai hazlii decât cele cu armele nucleare din Irak (că tot suntem aici, aţi auzit să fi fost judecat grupul infracţional Bush-Blair pentru genocidul din Irak?). Problema e că ieşirea din acest acord ridică nivelul de alertă al Rusiei la roşu. SUA au instalat sisteme aşa-zis defensive în România şi Polonia. Sisteme care, lejer, pot fi transformate în sisteme ofensive. Trebuie doar să pui rachetele care trebuie şi gata. Rusia anunţă că, în cazul unui asemenea scenariu, îşi va îndrepta focoasele nucleare către zonele potenţial agresive. Iar media urlă că Rusia ne ameninţă. Înţeleg, nu e deloc comod să te simţi viitor deşert nuclear, dar cine te pune să te transformi în barda cu care americanii vor să atace Rusia?
Tot ceea ce pot vedea e că ursul rusesc e din ce în ce mai strâns în cuşcă. Pentru unii e liniştitor. Întrebaţi-i pe neoconii din SUA şi veţi fi surprinşi să constaţi cât de lejer discută de un război nuclear limitat cu Rusia(ce-o fi însemnând limitat, naiba ştie!). Desigur, din cauză că ruşii sunt agresivi.
Problema mea, ca trăitor în zonă, e una simplă. Mi-e frică de ziua în care, zgândărit fiind, ursul va sparge uşa cuştii şi va ieşi din ea. De ce mi-e frică e limpede pentru oricine are capul pe umeri. Noi suntem aici, lângă el, nu americanii. Şi nu înţeleg motivul pentru care trebuie să fiu eu cel care-l zgândăre.
Autor: Dan Diaconu
Sursa: Trenduri economice