În urmă cu vreo două luni s-a descoperit somon cu Listeria. S-a făcut ceva tam-tam, dar s-a pus batista pe țambal. N-a trecut mult și un alt sortiment de somon a fost detectat cu aceeași bacterie. Oare cum naiba, după prima alertă alimentară nimănui nu i-a trecut prin cap să blocheze întreg somonul existent în galantare pentru analize?
Înțeleg că amenda pentru magazinul surprins se ridică, în cel mai rău caz, la câteva mii de euro. Imaginați-vă ce impact poate avea o asemenea amendă derizorie pentru un supermarket care vinde de câteva milioane de EUR/zi. Cu siguranță nu doar că nu simt, dar nici nu cred că bagă în seamă. În mod normal, pentru o asemenea problemă, magazinul în cauză ar trebui închis câteva zile, făcută o dezinfecție temeinică, refăcute analizele personalului care intră în contact cu acea marfă s.a.m.d. La noi nici măcar nu se închide raionul unde s-a constatat problema!
Atunci, cu siguranță nu vă mai miră că o tonă și jumătate de pastă de mici infestată cu salmonella a fost descoperită mai zilele trecute? Produsă de un concern german și distribuită prin câteva rețele de supermarketuri, pasta a ajuns bine-mersi la consumator. Alerta alimentară a fost dată la o zi de la expirarea produsului, iar de retras nu s-au retras decât aproximativ 20 kg. Hai să fim serioși, treaba pare cusută cu ață albă. Probabil s-a așteptat cumpărarea întregului lot și abia apoi s-a dat comunicatul. Doar proștii înghit fără probleme!
Sunt mii de asemenea incidente pe scară mică peste care se trece ridicând din umeri. Când e vorba de un producător extern, comunicatele sunt vagi, nu se spune nici numele producătorului și nici măcar numele magazinelor în care s-a comercializat. Nu care cumva să afli și să te ferești să mai cumperi de la criminal! Când e vorba de români însă, treaba devine critică.
Mai țineți minte cu povestea cu producătorul de lapte din Argeș? S-a descoperit o problemă cu un lot de brânză aflat în galantarul unui vânzător. Cu toate că probele-martor au demonstrat că brânza respectivă nu avea cum să plece infestată din fabrică, s-a făcut un tam-tam național, avându-l în frunte pe tiripliciul de ministru tehnocrat al agriculturii. Pentru un producător de mici dimensiuni, o asemenea furie echivalează cu falimentul.
Se vede de la o poștă discriminarea producătorilor autohtoni. Dacă e vorba de vreun neamț, francez, olandez sau altceva, totul e amintit cu discreție. Sau, și mai scandalos, se pune batista pe țambal până când lotul cu probleme e cumpărat și, probabil, îngurgitat. Abia atunci bravele noastre autorități se strofoacă.
Poate ar fi interesant să aflăm cu ce se ocupă ANSVSA-ul? A evaluat cineva activitatea birocraților ălora care fac umbră prin birouri și cad la blaturi cu șmecherii? A corelat cineva numărul de angajați din birourile respective cu performanțele lor? S-a întrebat cineva de ce sunt plătiți ăștia? La cum arată lucrurile, întreaga structură de securitate veterinară pare o mafie națională în care producătorii și vânzătorii sunt protejați, nu controlați. De ce naiba nu se desființează această structură absolut mafiotă? DNA-ul a mișcat ceva în direcția investigării acestei mafii? DIICOT-ul are habar că otrăvirea populației are același efect ca un atac terorist? De ce nu mișcă nimeni nimic? Îi protejați pe infractori pentru că-s nemți sau francezi sau mai știu eu ce?
Asistăm la un jaf național de neimaginat. Am ajuns să mergem cu teamă la cumpărături deoarece ceea ce cumpărăm de-acolo e strict otravă. O otravă scumpă ocrotită de bravele noastre autorități. Poate că ar fi timpul să resetăm țara! Cât mai acceptăm golănia?
Autor: Dan Diaconu
Sursa: Trenduri economice