Aramco este acel tip de companie care ţine o ţară. Având toate zăcămintele petroliere ale Arabiei Saudite, compania e una dintre cele mai bogate din lume. Ea este cea pentru care s-a inventat suveica numită petrodolar, în care SUA cumpără petrolul pe dolari, iar Arabia Saudită plasează dolarii rezultaţi din tranzacţie în datorie americană.
De la o vreme, SUA au făcut presiuni asupra saudiţilor pentru „transparentizarea” companiei naţionale de extracţie. Când SUA cere transparentizare, trebuie citit listare la bursă. Şmecheria e simplă. Listarea e una politică. Prin aceasta nişte investitori americani în spatele cărora stă un băiat deştept, urmează să se facă acţionari la Aramco. Astfel, o parte a profiturilor companiei, urmează să intre direct în SUA, via noii acţionari ai companiei. Iar în ceea ce priveşte banii plătiţi pentru acţiunile Aramco, nu vă faceţi griji. Mai devreme sau mai târziu vor ajunge tot în SUA sub formă de plăţi pentru înarmare.
E limpede că pentru saudiţi nu-i deloc comod. Însă, când eşti un regim tiranic, ameninţat atât din interior cât şi din exterior, nu prea-ţi permiţi să comentezi atunci când ţi-a ordonat licuriciul ceva. Aşa se face că saudiţii, în principiu, au fost de acord şi au căzut la învoială pentru listarea a 5% din companie. Partea aiurea cu acţionariatul extern este aceea că, într-un fel, îţi cam bagi hoţul în casă. Dacă până la listare puteai face orice fel de artificiu financiar, după va fi extrem de greu, dacă nu chiar imposibil.
Certitudinea e că pentru saudiţi nu-i tocmai plăcut, dar n-au ce face. De-aceea au hotărât să-şi vândă pielea cât se poate de scump sau să nu şi-o vândă. Până acum au fost numeroase amânări ale listării. La fiecare amânare s-au inventat tot felul de chestiuni puerile. Ba că nu s-a structurat corespunzător compania, ba că mai sunt paşi de făcut, ba că mai trebuie adaptată legislaţia s.a.m.d. Iar din acest punct începe puţină teorie a conspiraţiei.
După atacul rebelilor asupra echipamentelor Aramco, oficialii saudiţi s-au grăbit să anunţe că, din pricina pagubelor, e musai să amâne listarea. O altă idee spune că, prin dezastrul produs(despre care nimeni nu ştie cu adevărat cât de mare este), preţul petrolului a crescut, astfel încât şi valoarea companiei a fost împinsă în sus. De la 1.5 trilioane de $, Aramco a ajuns să valoreze 2 trilioane. Să câştigi 500 mld$ peste noapte nu-i tocmai o bagatelă şi parcă ar merita să-ţi sacrifici nişte fierătănii pentru un asemenea preţ.
Având în vedere complexul de factori prezentat, ne rezultă că din „atacul terorist” saudiţii au numai de câştigat. De-aceea e cam cusută cu aţă albă „ipoteza iraniană” a sursei atacului. E suspect şi cum de-au reuşit Houthi să instrumenteze un atac atât de complex fără să fie detectaţi. Aşa ne rezultă că tot tărăboiul e cam degeaba.
Pe de altă parte, nu trebuie să uităm „determinarea” şi „eficienţa” soldaţilor saudiţi. Sunt proverbiale! Ştiţi bine cum i-au făcut praf evreii pe toţi arabii în Războiul de Şase Zile. Practic, dintr-o poziţie aproape de mat, înconjuraţi fiind de egipteni, sirieni şi iordanieni, evreii i-au învins fulgerător ca efect strict al determinării armatei. Dacă vreţi un model, cei care-au luptat în Războiul de Şase Zile împotriva evreilor erau asemenea soldaţilor saudiţi ai prezentului. De-aceea, nici ipoteza delăsării armatei saudite nu trebuie exclusă, fapt care ar elimina total ipotezele conspiraţioniste.
Însă e bine să avem în vedere toate elementele atunci când privim tabla de şah a unei posibile confruntări. Ceea ce am încercat să fac în articolul de faţă.
Autor: Dan Diaconu
Sursa: Trenduri economice