Xinhua a anunţat realizarea în China a două modele hiper-realiste de prezentatori, având capabilitatea de a prezenta ştirile în picioare(vezi imaginea). Probabil vă întrebaţi care-i şpilul.
S-o luăm cu începutul. Cei doi prezentatori, bărbat şi femeie, sunt modele generate pe calculator care se comportă în mod similar unui prezentator uman. Acum să vă explic şi de ce e importantă poziţia „în picioare”. În principal datorită faptului că face ca imaginea de pe ecran să pară umană 100%. Iar pentru ca acest truc să funcţioneze e un element esenţial cu care trebuie să te joci: limbajul corpului. Aici e toată şmecheria: modelele generate par 100% umane, au mimică, au limbaj al corpului şi intonaţie.
Ce înseamnă asta pentru viitor e simplu de intuit: la ce bun să mai ţii târle de oameni prin studiouri care să dea rezultate discutabile, când poţi să-ţi construieşti personaje de acest tip care execută totul perfect? Imaginaţi-vă show-uri ale viitorului în care absolut toţi participanţii sunt virtuali. Fiecare element, cu toate că e gândit dinainte vine natural. Un individ care trebuie să se enerveze brusc în studio şi să se-apuce să-i înjure pe ceilalţi nu e natural dacă ăsta e un rol prestabilit. Poate doar dacă e actor profesionist va putea face asta. Prin comparaţie, în cazul unor modele generate, totul va părea absolut natural. Ăla îşi va pierde controlul la momentul potrivit şi-şi va lua câmpii. Asta, în timp ce în faţa ecranelor, telespectatorii fideli vor simţii emoţii cât se poate de reale.
Dincolo de partea economică, există şi un alt aspect al tehnologiei, anume controlul social. Va fi mult mai simplu să programezi un model virtual să joace un anumit rol, să-şi asume anumite credinţe, decât să convingi un om că ceea ce e pus să repete e real. Robotul n-are sentimente, n-are credinţe: ceea ce-l pui să facă, aia face. Imaginaţi-vă cât de uşor se va băga ideologia prin intermediul tehnologiei. În fapt acesta e şi scopul: scăderea costurilor cu propaganda şi o mai mare eficienţă a campaniilor.
Poate că vi se pare imposibil ceea ce vă spun. V-aş întreba însă dacă aţi auzit de Rinko, Nene sau Manaka. Sigur că nu. Sunt trei fete virtuale de care sunt îndrăgostiţi milioane de japonezi. Nici măcar nu-s realiste deoarece au apărut pe ecranele consolelor portabile Nintendo DS. Şi nici nu-s dotate cu vreo tehnologie revoluţionară AI. Asta însă nu-i împiedică pe japonezi să se simtă îndrăgostiţi şi, mai mult, să considere că au o relaţie cu una dintre cele trei fete. Mulţi refuză o relaţiile reale deoarece singura care-i înţelege cel mai bine e „Rinko”. Cum vi se pare asta?
Când Rinko va deveni „reală”, adică echipată cu întregul arsenal AI care să-i permită coordonarea corpului şi a mişcărilor, plus capacitatea de a manipula limbajul real, bag mâna-n foc că hoarde de îndrăgostiţi îşi vor pipăi compulsiv telefoanele cav să vadă „ce face Rinko a lor”.
Ştiu, e o cădere, dar o cădere căreia îi suntem martori şi pe care o alimentăm cu propria noastră comoditate. Dacă până acum batalioanele de ideologi, chiar dacă erau spălaţi pe creier, mai greşeau pe ici pe colo, de data aceasta, hoardele de „Rinko” nu ne vor mai oferi doar ideologie pe pâine, ci şi „dragoste”.
P.S. Puteţi vedea modelele prestând „live” aici: https://twitter.com/XHNews/status/1098221286491271168/video/1
Autor: Dan Diaconu
Sursa: Trenduri economice