Se induce o fobie naţională prin „blocarea” întregii cazarme media pe subiectul criminalului din Caracal. Tuturor le e frică de prezumtivii pedofili care-ar putea apărea de niciunde, toţi oamenii discută despre criminali, crime s.a.m.d.
Aş fi considerat-o o întâmplare dacă nu mi-ar fi rămas prin cotloanele memoriei amintiri fragmentate despre „blocări” similare ale media din diverse alte părţi ale lumii. Blocări care au indus o teamă bolnăvicioasă în societate, un sindrom care-i face pe oameni să se uite cu teamă la fiecare pas pe care-l fac, să-şi baricadeze copiii în spatele uşilor consolidate, mulţumind proniei că există consolele de jocuri şi nesfârşitele naraţiuni produse de social media.
Ceva e cusut cu aţă albă în toată afacerea Caracal. Autorităţile par a fi ţinut cu tot dinadinsul să demonstreze că legenda căruţei care s-a răsturnat acolo e adevărată. Altfel nu-ţi poţi explica tembelismul unora care nu-s capabili să identifice o casă într-o localitate puţin mai mare decât un sat sau, mai grav, infectarea cu virusul prostiei a celor care desfăşoară acum ancheta. Dar totuşi, poate fi prostia explicaţia pentru tot ce se întâmplă?
Ar fi cea mai simplă explicaţie, care-ar mulţumi pe toată lumea. La fel cum, inculparea doar a celui arestat acum – care pare a se juca dând permanent indicii şi declaraţii false – este deznodământul spre care vor să ne conducă oficialii. Lumea însă vorbeşte, iar fabulaţiile pe care ni le tot transmit anchetatorii n-au cum să ţină în loc informaţiile care tot apar.
În primul rând nu e de înţeles motivul pentru care Klemm s-a întâlnit cu Fifor, proaspăt uns – în regim de urgenţă – Ministru de Interne. Ce-o fi avut atât de important de discutat ambasadorul SUA cu un om care, cel puţin teoretic, n-ar fi trebuit să-şi vadă capul de treburi întrucât se afla de doar câteva ore la cârma unui minister implicat într-o situaţie jenantă. Ce-a căutat Klemm acolo?
E de-a dreptul suspect că la o aruncătură de băţ se află baza militară de la Deveselu, ceea ce ar cam trebui să ne dea ceva indicii. Cu ceva timp în urmă, un amic îmi dezvăluia că în SUA există un alt tip de business de retail, anume cel care ţinteşte veniturile soldaţilor americani. E un business dezvoltat la periferia complexului militaro-industrial american care face ca, în majoritatea covârşitoare a cazurilor, veteranii americani să se întoarcă în civilie fără niciun sfanţ în buzunar.
Aflat la mii de kilometri de casă, de cele mai multe ori singur sau implicat doar într-o relaţie superficială, soldatul american simte nevoia să-şi compenseze platitudinea vieţii în diverse experienţe. Băutura şi femeile sunt, de departe, preferatele cazărmilor. Există o regulă nescrisă a armatei americane conform căreia ai voie să faci orice, dar trebuie s-o faci discret, fără scandal, fără dovezi şi fără publicitate. Atrocităţile făcute de bravii soldaţi „eliberatori” din Irak au fost pedepsite doar când tembelii s-au filmat, iar imaginile au scăpat pe net. Assange este judecat pentru că a făcut publice imagini cu soldaţi împuşcând civili fără nicio justificare. Erau filme cunoscute de cadrele superioare din armată şi se pusese praful peste ele. Faptul că Assange a intermediat dezvăluirea incredibilelor abuzuri, l-a transformat într-un paria mondial.
Revenind la Deveselu, trebuie lesne înţeles că zona trebuie aprovizionată din plin cu femei, băutură şi droguri uşoare. Retailerii despre care v-am vorbit au mână liberă şi controlează întreaga operaţiune. Nu vă imaginaţi însă că şmecherii stai ei să facă munca grea. În mare, toate operaţiunile delicate sunt „externalizate” către interlopi care se bucură de protecţia autorităţilor statului. În condiţiile în care păstrează discreţia, n-au absolut nimic de ce să se teamă.
Interesant e că în iunie 2012 izbucnise o poveste scandaloasă la Caracal despre care nimeni nu mai spune nimic acum. Atunci s-a scăpat informaţia referitoare la o reţea de prostituţie care racola minore între 14 şi 18 ani pentru Deveselu. Fetele erau şantajate cu imagini compromiţătoare şi obligate să se prostitueze atunci când venea comanda. Unele erau scoase chiar de la ore şi, în ciuda faptului că tot traficul se desfăşura la vedere, nimeni nu părea să fie deranjat. Nu vi se pare că s-a pus prea uşor batista pe ţambal în acest caz? În urma scandalului generat de părinţii a două fete, câţiva membri ai reţelei au fost arestaţi. Ciudat este că, dintre cele 50 de fete abuzate, doar două s-au constituit parte civilă. E de-a dreptul hazliu să constaţi cum Radu Tudor făcea spume pe pagina lui Ciutacu, contestând vehement informaţia cu prostituţia de la Deveselu, în condiţiile în care, chiar site-ul Antena 3 găzduise ştirea.
Între timp treburile s-au refăcut. Ştirea cu prostituţia de la Deveselu a fost calificată oficial propagandă rusească şi nici dracu nu-şi mai permite să spună ceva, în ciuda faptului că sunt înregistrate plângeri penale. Dacă Licuriciul a zis că e propagandă rusească aşa rămâne. Şi, ca să arate treburile curate şi uscate, aproximativ 100 de militari de la Deveselu au fost relocaţi în alte zone. Probabil cei care erau „consumatorii” serviciilor minorelor.
Nu vreau să fac o legătură între criminalul din Caracal şi armata americană, dar modul în care se desfăşoară toată tărăşenia e bătător la ochi. Ăia de la 112 n-au nicio treabă când se sună la ei şi se vorbeşte despre răpire şi viol. Meliţienii aşteaptă la poartă să se facă ora şase, asta în condiţiile în care procurorul de caz le interzisese să intervină. Ni se aruncă în ochi ipoteza arderii fetei în curtea casei în condiţiile în care aşa ceva e de-a dreptul imposibil. Mai mult, la faţa locului nu prea sunt urme de sânge. Mai vreţi? În ciuda incinerării ca la carte a corpului fetei, se găsesc urme ADN. E o chestie care se contrazice flagrant: ori ai ars corpul bine, astfel încât n-avea cum să mai rămână urmă de ADN, ori l-ai ars incomplet, fapt care e contrazis de realitate. Şi-atunci ce s-a întâmplat? Ar mai fi o chestie despre care nu spune nimeni nimic: bijuteriile fetei au fost găsite aproape intacte în acelaşi butoi. Asta e de-a dreptul ciudat.
La fel de ciudată e şi insistenţa autorităţilor de a ne demonstra că acel deviant acţiona pe cont propriu. Oare? Atunci ce-i cu acel SMS din telefonul său în care i se cerea sa-i dea drumul fetei? E ceva ciudat aici şi totul miroase a „protecţie de sus”. E simplu să dăm vina pe prostia anchetatorilor – doar aia-i zona – dar e şi mai simplu să fim prostiţi pe faţă. Oare toată întârzierea n-a fost generată de necesitatea ca cineva să planteze acolo probele care convin astfel încât totul să se oprească la dementul acela?
Dacă s-ar cerceta mai cu atenţie s-ar putea constata lucruri interesante, anume că zona e una preferată pentru recrutarea de carne vie. Pe unde credeţi că ajung minorele din Caracal şi din împrejurimi? Ştiu, vă gândiţi la Italia, Spania, s.a.m.d. Fals! Se şopteşte pe la colţuri că zonele preferate sunt Afganistan, Irak, adică proximitatea bazelor militare unde este nevoie de marfă de rasă caucaziană întru satisfacerea nevoilor puştanilor care au impresia că viaţa lor se desfăşoară într-un joc video.
De-aceea, când vedeţi faţa imbecilă a lui Klemm, gândiţi-vă că în spatele acelei figuri ticăloase şi tâmpe se ascund afaceri buruienoase la care statul român asistă vinovat. Ce părere aveţi despre asta, tovarăşul Fifor?
Autor: Dan Diaconu
Sursa: Trenduri economice