Hai să vă spun o șmecherie: alegerile au fost furate. Spuneți că știați? Că miroseați asta? Hmm, sună interesant. Înainte de a continua discuția aș vrea să fiu sigur că știți despre ce vorbesc. În fapt, vreau să vă fie extrem de clar că atunci când spun că „alegerile s-au furat” nu fac o discuție similară uneia de la bere, ci că există dovezi solide care ne conduc spre această concluzie. S-o luăm cu ușurelu’.
În primul rând, în ceea ce privește numărul de participanți, aveam indicii încă de anul trecut că se urmărește o falsificare grosolană a acestuia. Când a fost anunțată cifra de 18.8 milioane de votanți treaba a devenit logică. Poate că eu sunt subiectiv. Dacă vă gândiți că așa stă treaba, hai să vedem cum gândește Dan Șelaru, cu creierul lui de matematician:
„În 1992 eram 22,8 milioane, în 2002 eram 21,7, o scădere cu 0,11 milioane anual; în 2011 eram 20,1 milioane, o scădere de 0,16 milioane pe an. Au trecut 8 ani, suntem cu 1,3 milioane mai puțin, adică suntem în țară cam 18,8 milioane.
În aprilie s au plătit 3,56 de milioane de alocații, ne răman 15,3 milioane de cetățeni cu drept de vot.
La o prezenta de 50% înseamnă ca au venit la vot cam 7,6 milioane de cetățeni, nu 9 milioane cat reiese din listele electorale unde sunt trecuți 18,2 milioane de electori.
Atâtea voturi au apărut din pălărie, 1,4 milioane.”
Dacă nu vă e limpede, tot Dan Șelaru vă mai dă una, tot cu cifre:
„Numărul de alegători de pe liste permanente:
1990 17,2 milioane
1992 16,4 milioane
1996 17,2 milioane
2000 17,7 milioane
2004 18,4 milioane
2008 18,5 milioane
2009 18,3 milioane
2012 18,4 milioane
2014 18,3 milioane
2016 18,4 milioane
2019 18,2 milioane
Să-mi explice si mie sociologii, pufoși sau nu, cum intre 1992 și 2004 a crescut numărul de electori cu 2 milioane în timp ce populația a scăzut cu în jur de 1,3 milioane. Chiar nu pricep
Cum nu pricep cum în înca 15 ani, deși populația a mai scăzut cu aproximativ 1,7 milioane, numărul de electori e relativ constant.
Aici e cheia și lacata rezultatelor de la alegeri din 2004 încoace.”
E limpede, cred, că avem de-a face cu o fraudă în ceea ce privește numărul de alegători. Cam cât de mare să fie frauda? Și asta se poate calcula. Întrucât avem suspiciunea rezonabilă că au apărut 1.4 milioane de voturi ale „ambasadelor”, putem calcula rezultatele reale ale PSD&ALDE ținând cont de faptul că în urne n-au fost introduse buletine ale acestor partide. Așadar, eliminând cei 1.4 milioane de intruși ne rezultă că PSD a avut un scor real de 27%, în timp ce ALDE de 5.04%. Asta fără ce-a fost scos de la unii și dat la alții. Că încă se mai practică și de-astea!
Poate că spuneți că avem de-a face cu simple presupoziții bazate doar pe calcule. Știu, afirmația e o aberație în sine. Dar s-o luăm de bună. Mai există alte dovezi? La greu. Una dintre ele este aceea că nu se închid cheile de control. Sunt vreo 3000 de secții de votare unde situația e ciudată rău de tot. În sensul că au intrat în secție un număr X de oameni și de votat au votat X+Y oameni. Unde Y poate însemna câteva mii de oameni. Acum înțelegeți cum de-a depășit UDMR pragul electoral? Și stați că nu-i doar asta! Într-un mod cu totul și cu totul ciudat, în momentul în care stătea să explodeze treaba cu imposibilitatea de validare a alegerilor, a izbucnit scandalul de la Valea Uzului. Ciudat, nu?
Dacă tot nu vă este clar că s-a furat porcește, ar trebui să mai dați un ochi pe pagina lui Ionuț Apahideanu unde, la vederea proceselor verbale pe care le scoate în evidență n-ai cum să nu-ți dai seama că situația e groasă. Groasă rău! Se vede negru pe alb cum s-au falsificat voturile și de ce nu se închid cheile acelea. Mai mult, confruntați cu „falșu-n acte”, ăia de BEC s-au apucat să șteargă de pe site secțiile cu probleme. Așadar, să rezolve problema din topor.
OK, cred că acum n-aveți niciun motiv să mai spuneți că nu s-a furat. Se vede din avion că s-a furat grosolan, la lumina zilei, fără nicio rușine. S-a furat pentru a scoate campioane partidele Plăvanului, s-a furat pentru a-i ridica pe nulii Ponta&băsescu, s-a furat pentru UdeMereu. E-n regulă, acum știm. Și ce facem? Stăm la o bere și ne lamentăm? Stăm să bârfim, să facem bancuri, să fluierăm a pustiu? Iar ne facem că plouă, iar facem mișto de necaz? Putem face și asta, dar o să rămânem cu ticăloșii ăștia pe cap. Iar ăștia au tupeu, nu ca mămăligile din PSD. Nici n-au trecut bine peste fraudă că ăia de la USR au depus un proiect pentru desființarea Secției Pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție. Iar Barna vorbește deschis despre introducerea unei legi pentru căsătoriile homosexuale. Dacă stați pasivi o să vă călărească la fel cum ne-au călărit staliniștii emanați de tancurile sovietice. Vreți să pățiți ce-ați pățit în anii 50?
Păi ce altceva am putea face? E simplu, se numește plângere penală. O poți face oriunde, chiar și la secția de poliție de lângă tine. Trebuie doar să știi câteva chestii simple:
– dacă ai participat la vot înregistrezi o plângere penală întrucât prin furtul votului ți s-a cauzat o vătămare; dacă n-ai participat la vot sau consideri că n-ai suferit o vătămare, poți face un denunț penal;
– trebuie să-ți treci datele de contact corecte pentru ca organul de cercetare să nu refuze începerea urmăririi penale pe motiv că nu te poate contacta;
– trebuie să descrii fapta, anume fraudă la vot în conformitate cu art. 387 Noul Cod Penal;
– trebuie să indici făptuitorul; poți să-i introduci pe toți cei pe care-i consideri vinovați(nu uitați STS) sau poți să soliciți organului de anchetă să găsească vinovații;
– mai trebuie să mai depui ceva mijloace de probă. E destul dacă imprimi câteva dintre imaginile proceselor verbale de pe pagina lui Ionut Apahideanu. De asemenea, nu uita să specifici că acelea nu sunt singurele probe și că situația este identică la peste 3000 secții de votare unde nu s-au închis cheile.
– semnezi și gata.
În cazul în care nu vrei să te expui, poți face același lucru trimițând o scrisoare recomandată anonimă. Cel puțin au obligația s-o înregistreze și să facă ceva cu ea. Probabil vă întrebați dacă are vreo miză treaba asta. Doar pare că te plângi despre abuzurile Securității brațului juridic al Securității. Fix așa e, dar numai în cazul în care se înregistrează câteva plângeri. Dacă se trezesc cu sute de mii sau milioane de plângeri situația devine groasă și trebuie cineva să miște treburile. În fapt de asta le e frică, de o coalizare a oamenilor. În fața unui asemenea asalt, vă spun sigur că nici dracu nu-și mai pune curul la bătaie.
Poate că ar trebui să ne mișcăm puțin pentru a face treburile să se miște. Am stat prea imobili, prea ne-am lamentat pe net sau la o bere. Hai să mișcăm împreună lucrurile. Nu-i greu! E vorba doar de o coală de hârtie și-un pix. Atât!
Autor: Dan Diaconu
Sursa: Trenduri economice