Principiul care ar trebuie sa stea in atentia clasei politice in lupta cu coruptia si cu abuzurile ar trebui sa fie, introducerea pe scara larga a dreptului/posibilitatii si a motivarii, ca fiecare cetatean sa poata actiona juridic sa primeasca daune.
Cum se desfasoara astazi lupta cu abuzurile si cu coruptia?
Astazi sistemul se sprijina pe ideea de reclamatii si sanctiuni dispuse de institutile statului cu rol in protectia cetateanului, dar cetateanul nu se alege cu nimic.
Cetateanul face sesizare la o institutie (protectia consumatorului, o agentie nationala, parchet etc.) despre o ilegalitate care i-a produs un prejudiciu, si autoritatile cerceteaza si sanctioneaza pe cel vinovat, in cele mai multe cazuri fara sa-i acorde daune celui pagubit. Daca cel pagubit vrea daune trebuie sa deschida un proces civil si de regula pagubele sunt la nivelul prejudiciului cuantificabil, mai rar se acorda daune morale.
Institutile sesizate in majoritatea cazurilor musamalizeaza problema daca cel verificat ii “strecoara ceva in buzunar”, sau in cel mai bun caz da o amenda modica pe care o incaseaza statul si cetateanul ramane cu paguba.
Apararea cetateanului de catre institutile statului e ca “scarpinatul cu mana altuia”.
Chemarile si apelurile la constinta sunt “sublime”, dar produc acelasi efect “ca o frectie la un picior de lemn”.
Cum ar trebui sa decurga lupta cu abuzurile si cu coruptia?
Cea mai eficienta lupta impotriva coruptiei si cea mai buna aparare de abuzuri este atunci cand fiecare cetatean are dreptul la despagubiri si are acces direct la justitie, cand nu trebuie sa-l apere o institutie.
Aceste institutii, care chipurile ne apara interesele nu ar trebui sa faca altceva decat sa ne ajute, sa constate si sa puna la dispozitia celui lezat probe juridice (proces verbal de constatare, imagini, buletine de analiza etc..), prin care pagubitul sa ceara daune in instanta.
Eventual ca sa fie motivate, veniturile institutilor sa depinda de volumul daunelor incasate de cetateni cu concursul lor.
Materialele furnizate de institutii sa nu fie obligatorii, sa avem posibilitatea sa facem proba cu inregistrari proprii si cu martori.
Un exemplu ca sa fiu mai explicit:
Cand am decis sa ma debransez de la regia de termoficare, am fost supus la sicane la fel ca majoritatea celor in situatia mea.
Regia cu complicitatea autoritatilor locale au decis sa introduca formulare tipizate, pentru care se depunea o cerere, dupa care se astepta cateva zile sa elibereze formularele.
Se mai statea la o coada pentru a depune cererea de debransare, avizul de la sistematizare, si acordul asociatiei, dupa care se astepta 30 de zile pentru avizul de debransare, un aviz tip care nu era diferit de la un cetatean la altul decat prin nume si adresa, si ar fi putut fi editat si eliberat pe loc.
Dupa ce se primea avizul se platea taxa de 80 lei/calorifer si 60lei/apa calda menajera, si in temen de 15 zile erai programat pentru debransare.
In cazul meu a trecut termenul de 45 de zile stipulat in lege.
Stiam ca pe vremuri, la receptia marfii fara delegatul furnizorului, daca se constata ca produsul e necorespunzator, se chema de la primarie un “delegat neutru”, care certifica procesul verbal de constatare.
Ma gandeam ca ii chem pe cei de la protectia consumatorului si sa le solicit un proces verbal de constatare, in baza caruia pot sa ma debransez cu o firma privata si sa solicit returnarea sumelor platite in avans catre regia de termoficare, eventual si cu daune pentru intarziere.
Sun la protectia consumatorului si spun ca as dorii sa vina cineva sa constate ca la data de nu sunt debransate caloriferele.
De la celalat capat mi se spune sa depun o sesizare.
– intreb “si in cat timp veniti sa constatati”?
– “in 30 de zile” vine raspunsul.
– “nu puteti constata peste 30 de zile situatia de astazi” ii spun eu.
– cetateanul imi spune ca asta-i procedura.
– intreb ” daca veniti sa constatati imi dati un proces verbal de constatare pe care sa-l utilizez intr-un eventual proces cu regia de termoficare?”
– raspunsul “Nu”.
– “dar ce masuri puteti lua”
– “putem da amenda”
Va dati seama ca am renuntat si la depunerea sesizarii, pentru ca era mai mare deranjul.
Toate institutile statului amana rezolvarea unei probleme la limita termenului legal, dupa principiul “ce poti face azi lasa pe maine ca poate nu mai este necesar”, si daca e cazul dau o amenda simbolica, pe care o plateste institutia.
Aveam un sef care spunea: “daca vrei sa fi ajutat ajuta-te singur”
Am regasit maxima sub forma
“Imi place sa ajut oamenii care se ajuta singuri.” (J. Galsworthy)
Aceasta-i principiul care trebuie sa guverneze esenta reformelor sociale.
Sa se renunte la multe sanctiuni penale si la amenzi pe care le incaseaza statul, in favoarea despagubirilor materiale, iar la condamnarile penale sa se recurga in cazurile grave.
Eu as plusa si as sustine ca in situatia coruptiei din Romania, pe considerentul ca in cazuri exceptionale se impun masuri exceptionale, dosarele penale sa poata fi instrumentate de avocati.
Prin asta s-ar desfinta monopolul penalului, un monopol controlat de lumea interlopa.
sursa: decantare.wordpress.com