În secolul al XIX- lea, bonurile valorice naţionale, adică banii, aveau acoperire în aur. Adică exista în banca naţională o cantitate de metal nobil şi se tipăreau hârtii şi monede care reprezentau fiecare câte o parte din acel depozit. Se ştia că o liră sterlină, de pildă, însemna un sfert de uncie de aur.
În acest tip de economie creşterea este stabilă dar lentă, adică nu te poţi îmbogăţi „ţac-pac” dintr-un condei. Toate au mers bine până în 1914, când guvernele ţărilor dezvoltate au avut nevoie de o mare masă monetară pentru susţinerea primului război mondial. Atunci s-a dat drumul la tiparniţă şi s-a plătit înarmarea cu ”hârtie colorată” fără acoperire în metal preţios. Efectul s-a văzut după conflagraţie, când inflaţia a făcut ravagii şi a generat marea criză economică. Ulterior s-a încercat, fără succes, de a se reveni la moneda cu acoperire. Degringolada economică a culminat cu al doilea război mondial, care a adus, după 1945 o anumită reaşezare a lucrurilor. Din acel moment piaţa internaţională a fost dominată de dolarul SUA.
Numai că acesta s-a bazat doar pe productivitatea muncii, nu şi pe depozitele de aur, ceea ce a condus la o inflaţie progresivă. În 1971 marile bănci ale lumii au cerut guvernului american să răscumpere cu aur toate depozitele în dolari existente în acel moment. Atunci preşedintele american Richar Nixon a decis să renunţe la orice raportare la aur, iar dolarul a devenit discreţionar, adică se raporta doar la el însuşi. Americanii au început să tipărească monedă ori de câte ori aveau nevioie, atacât inflaţia cu altă inflaţie, adică atacând sărăcia cu bani ”virtuali”. În acest contex trebuei spus că moneda virtuală nu este doar cea din calculator, ci şi hârtia care nu are acoperire într-o marfă concretă, de obicei metal preţios. Roadele acestor politici sunt culese astăzi. (Preluare de pe site-ul Institutului Ludwing von Mises România).
Încheiem cu o declaraţie de anul acesta a unui înalt funcţionar ONU: „Intrăm într-o eră a penuriei de alimente şi a întreruperii în aprovizionare. Aceasta este o problemă foarte mare pentru toată lumea. Dacă oamenii nu au suficientă mân¬care au doar trei opţiuni: revolta, imigraţia sau moartea”, a afirmat directorul executiv al pro¬gramului alimentar mondial (ONU) Josette Sheeran.
Sorin Preda pentru anul viitor: “Vom mânca, la gamelă, hrana împărţită de armată”
”Ceea ce trăim acum este un efect al deciziei guvernelor de a renunţa la moneda cu acoperire în aur. Adică s-au tipărit hârtii cu nemiluita fără un etalon-marfă, cum era aurul. Astfel, masa monetară multă a scumpit, şi va scumpi, produsele, în special hrana. În măsura în care SUA tipăresc şi aruncă pe piaţă din nou dolari fără o valoare concretă, în condiţiile crizei economice mondiale, se prevede o inflaţie accelerată şi o prăbuşire a economiei mondiale. Urmează o perioadă grea, cu o accentuare a şomajului şi majorări de taxe şi impozite impuse populaţiei”, ne-a spus Sorin Preda.
Economistul consideră că în România s-a greşit atunci când fostele fabrici şi uzine ale lui Ceauşescu au fost vândute sau distruse, în loc să fie concesionate pe perioade determinate. De asemenea, statul nu ar fi trebuit să se împrumute de pe piaţa externă, ci de la cetăţenii români, prin bonuri de tezaur. Totodată, înstrăinarea rezervelor, în special cele energetice, a fost o eroare capitală.
”Nu mai vorbesc de banii nemeritaţi pe care i-au obţinut, de la buget, aşa-zişi oameni de afaceri români. În altă ordine de idei, eu cred că România nu va avea timp să ajungă la zona euro, pentru că moneda europeană se va 
