Dacă legea e făcută de hoţi, tot ei sunt oameni cinstiţi

În toată învălmăşeala arestărilor DNA şi eliberării arestaţilor de către judecători – unii pretind că însuşi Iohannis îşi bagă mânuţa-n ceaunul în care fierb cei proscrişi, dar noi nu credem, desigur! –, o întrebare, dacă nu chiar două, persistă chinuitor şi fără răspuns. Anume ce ne facem cu mascarada dreptului de veto al parlamentului la anchetarea şi pedepsirea, măcar cu arestul preventiv, a membrilor săi care, în general şi în propria viziune a instituţiei, sunt curaţi ca lacrima, toţi.

Constituţional vorbind, aşa şi trebuie să fie. Căci tocmai Constituţia prevede în acest caz că hoţul nu poate fi arestat decât cu al său consimţământ şi mărturisire a păcatului, ceea ce, desigur, foarte rar se întâmplă. Parlamentarii, în marea lor majoritate, simţindu-şi musca cum bâzâie în jurul căciulii, se solidarizează cu împricinaţii şi decid că aceştia sunt cinstiţi şi cu pamperşii uscaţi între picioare. Adio anchetă şi urmărire penală, cel puţin până când procurorii mai scormonesc prin rahat şi mai găsesc o urmă, o probă, cât de cât. Iar dacă partidul Tanda i-a făcut o spălare de păcate partidului Manda, cel din urmă, la rândul lui, i-o va întoarce cu asupră de măsură, la prima ocazie, în semn de recunoştinţă. Curat constituţional! Şi nimeni nu mai este umflat.

A doua problemă este aceea a confiscării averii în vederea recuperării de către stat a pagubelor suferite. Un nenea Icsulescu, având o avere de, să zicem, 100 de milioane, e dovedit cu o găinărie de doi, trei lei, care se confiscă şi statul râgâie satisfăcut, ca orice mesean ce tocmai s-a ghiftuit cu bucate. Hoţul stă la răcoare câteva luni, sau un an, doi, mai scrie o cărţulie între timp sau e prea bătrân ca să-şi ducă la capăt pedeapsa, ori, pur şi simplu, a fost cuminte şi nu le-a dat la gioale colegilor de celulă, aşa că merită să fie eliberat mult mai devreme decât prevede sentinţa. După care, cu cele 100 de milioane rămase aproape întregi la teşcherea, trai neneacă! Nu-l mai supără nimeni şi alţii ca el fură liniştiţi mai departe, ştiind că milioanele respective merită din plin scurtul răgaz de la mititica, mai ales că lumea îţi plânge de milă că ai atâta de suferit din cauza nemilosului regim penitenciar.

Tocmai am citit că într-o ţară bucurându-se (am uitat să pun ghilimelele!) de un regim totalitar, precum Rusia, ministrul de Interne i-a luat la purecat pe şefii şi şefuleţii din poliţie, le-a socotit averile şi constatând chestii ce nu puteau fi justificate prin salariul de slujbaş la stat, a dispus confiscarea în totalitate. Păi nu aşa ar trebui să se întâmple şi într-o democraţie ca a noastră, prevestită acum 25 de ani de Silviu Brucan? Adică să se prevadă negru pe alb într-un Cod Penal mai omenos cu noi ceilalţi, nu cu infractorii, cum se întâmplă, că, dacă au fost prinşi cu 5 lei furaţi, să li se confişte suta întreagă, pentru că nici aceea nu a putut fi agonisită pe căi cinstite, ceea ce e la mintea cocoşului, chiar dacă nu a celui aflat încă, din câte ştiu, la răcoare.

Poate că aşa s-ar şi întâmpla, dacă legile noastre nu ar fi făcute tocmai de hoţi, şi se ştie în favoarea cui. În nici un caz a statului sau a noastră, muritorii de rând.

Autor: Radu Ulmeanu

Sursa: Cotidianul