Curtea de conturi şi energia – nişte noutăţi foarte vechi. Corupţia e pentru DNA; jaful pentru cine e?

Ştiu, pe blogul ăsta am dezvoltat o adevărată obsesie cu marea corupţie multinaţională sau naţională (important e să fie de mari dimensiuni, nu glume). Nu mă mai autocitez. Deşi, de la un raport parlamentar apărut acum mulţi ani tot atrag atenţia că promisiunile de investiţii în numele cărora s-au făcut privatizările nu au fost respectate. Clienţii au şi fost taxaţi în avans pentru investiţii şi acestea nu s-au făcut.

A mai apărut un raport al Curţii de Conturi despre distribuitorii de energie şi jaful direct asupra consumatorilor (care, nu-i aşa?, au fost civilizaţi cu privatizare). ANRE deja a negat acuzaţiile Curţii de Conturi, evitînd de fapt nişte indicii clare din ceva ce pe unele bucăţi foarte mici au existat şi acuzaţii DNA – de fapt ANRE e o divizie lobbystică a industriei pe care o plătim de la stat.

Din raportul parlamentarilor despre privatizarea ENEL, vedem că aici e o vinovăţie istorică. Acuzaţiile Curţii de Conturi sînt de fapt istoria unor abuzuri făcute de companii private. RAPORT ENELdocument.

Au urmat procese, curţi de arbitraj (justiţie tradiţional favorabilă companiilor în defavoarea avutului public). Un sfert de miliard de euro era la un moment dat de recuperat de la CEZ, ENEL, E.ON (Cehia, Italia, Germania) pentru nerespectarea privatizărilor.

DNA, dacă mă uit la dosare precum Orban sau Dragnea, dar şi dacă sîntem realişti, nu poate intra într-un jaf structural care are loc nu doar în energie. În plus, DNA e din ce în ce mai grav afectat ideologic, ba chiar de diverse standarde mai multe etice decît legale. Să-i urăm să n-o ia razna de tot.

Însă pentru jafuri mari e nevoie de politică, nu de justiţie. Deocamdată nu există atac politic serios în direcţia acestor mari abuzatori economici. Pentru comportamentul lor ar putea fi naţionalizaţi fără probleme. Nu avem politicieni să gîndească asta. Sau, cînd se gîndesc la naţionalizare, o fac într-un stil naţionalist susţinut de capitalişti locali ambiţioşi, adică tot o sursă viitoare de abuz privat. De parcă salvarea pentru 80% precari români salvarea ar sta în cine deţine banii. Capitalul local ar conta dacă ar putea fi cenzurat şi controlat de cetăţeni – n-am văzut semne de aşa ceva. Multinaţionalele exportă profit, patrioţii îţi mai şi scot ochii cu profitul – că trebuie să vrei mai puţin că blabla.

Nu, trebuie gîndită o măsură fermă şi urgentă de preluare a unor companii care au fost cumpărate şi nu au fost plătite. Acestă acţiune ar trebui făcută de pe poziţii calme, contractuale, exact cum le place la staţii de drepţi. Punct.

Am zis să vă mai dau ceva serios că prea rîdeţi isteric cu alegerile astea locale.

Autor: Costi Rogozanu

Sursa: VoxPublica