Mark Mobius și Dinu Patriciu au transmis ieri același mesaj: e mai bine fără FMI! Desigur, asta știam deja, iar întrebarea este “pentru cine?”.
Singurul moment în care un finanțator de profilul FMI poate fi util este momentul trezirii economiei la realitate, iar condiția fără-de-care-n-are-rost este schimbarea unui guvern incompetent cu unul competent. Tamponul de capital îi poate da timp să rezolve ce-i de rezolvat. Iar timpul se numără în zile și săptămâni, în niciun caz în ani.
Însă când un guvern incompetent se schimbă cu un alt guvern incompetent, banii FMI nu sunt altceva decât o fundătură. Un împrumut cere alt împrumut până când se întâmplă ceva care să rupă spirala îndatorării: trezire sau faliment.
Bref: singurul pentru care un împrumut FMI are rost este un guvern competent. N-am avut așa ceva iar momentul s-a irosit. Acum, este cazul să ieșim cât mai repede, ceea ce înseamnă de fapt să ne asigurăm că nu ne va mai trebui un împrumut la anul. Sigur, prima condiție rămâne valabilă iar Emil Boc trebuia să plece de acum două luni și trei săptămâni.
Ce-i mai important, fără iluzii. Fără FMI nu va fi mai ușor ci dimpotrivă: austeritate (da, austeritate!) mai mare și costuri mai mari pentru fiecare euro împrumutat. Reforma cheltuielilor publice ar fi și mai dură, iar reforma statului s-ar face prin metoda conservei cu sardele.
Sigur, dacă puteam duce la capăt așa o operație era deja gata iar FMI – inutil. Aici se ascunde secretul rușinos și cinic al fondului: Incompetența guvernelor este singura lui rațiune de a exista. El nu greșește niciodată, doar rezonează – ca un ecou – la erorile de gândire bugetară. Însă degeaba are întotdeauna dreptate. Pentru ca dreptatea să folosească la ceva, cuiva, trebuie ca însuși Fondul să devină inutil.
Până atunci, degeaba dăm vina pe oglinda strâmbă dacă statul chiar e gras.
sursa: riscograma.ro