Cum s-au jucat unii de-a banii lor cu banii țării…

Îmbogăţiţii peste noapte şi miliardarii de carton răsar ca ciupercile după ploaie, caracatiţa fărădelegilor face legea în jungla unor guvernanţi fără de lege, iar fraierii care n-au ştiut decât să muncească îşi amanetează existenţa de la o luna la alta, împovăraţi de datorii şi biruri. De cele mai multe ori, persoanele astea care s-au îmbogăţit, ca şi marionetele lor, au fost la început nişte bieţi amărăşteni ori ceva mai răsăriţi. Drept urmare, primul scop a fost să se îmbogăţească, prin orice mijloace, din averea statului pe care îl iau prizonier, iar al doilea scop, să-şi conserve poziţiile şi să-şi crească cât mai mult averile, plasate fie pe numele unor rude, fie în găşti clientelare, fie prin cine ştie ce paradisuri fiscale. Ei, asta pune bazele unui sistem corupt şi îi ajută să se menţină la putere.

De aproape un an nu mai contenesc scandalurile de corupţie la nivel naţional. O mulţime de oameni politici importanţi au fost duşi, în ultima vreme, sub escortă sau legaţi fedeleş, în faţă procurorilor pentru a da cu subsemnatul pentru modul cum s-au jucat de-a banii lor cu banii ţării. În faţă anchetatorilor, unii au ridicat din umeri şi au aruncat spre presă cu petarde de genul “eu sunt martor sub acoperire al serviciilor secrete”, în speranţa că doar-doar ş-or negocia favorabil deznodământul, iar ochii poporului vor fi orbiţi de praful minciunii.

Alţii au pozat în victime şi au răcnit “trădare, trădare, de trei ori trădare!”, precum Farfuride al lui Caragiale din Scrisoarea pierdută. În fine, alţii au început să scrie declaraţii ample. Şi au scris. Apăsat. Au relatat în amănunt cum s-au petrecut lucrurile şi cine s-a înfruptat din banii suculenti ai bugetului public.

În cazul altora lucrurile sunt chiar şi mai clare, fiindcă s-a ajuns la condamnări definitive, cu închisoarea, iar mandatele au fost puse în executare. Însă tot timpul am auzit dinspre clasa politică aceeaşi placă tocită, deja zgâriată, cum că totul e doar o răfuială golănească, fără substanţă juridică.

Uitaţi-vă la un caz extrem de mediatizat de presă: Elena Udrea care i-a dat lovitură de graţie protectorului ei, Traian Băsescu, descriindu-l ca pe un individ incapabil să discearnă singur. Evident, au fost mulţi, foarte mulţi, care au confundat viclenia lui Băsescu, în manevrarea unor oameni, cu inteligenţa. Elena Udrea vrea să ne arate că Băsescu nu era doar un om amoral – asta o ştim toţi cei care, având o oarecare inteligenţă şi un minim de informaţie, putem să judecăm corect “prestaţia” lui Băsescu. Lenuţa vrea să ne convingă, însă, de ceva mai mult: cum că ea ar fi fost aceea care a condus, cu adevărat, România, Băsescu fiind manevrat permanent de ea. Spune “doamna de fier” că generalul Coldea, şeful adjunct al SRI, ar fi urat-o pentru că ea ar fi fost “alternativa” SRI la informaţiile pe care le primea Băsescu. Păi, va daţi seama ce fel de om şi în ce măsură ar corespunde obligaţiilor de preşedinte al României acea persoană care nu da importanţă informaţiilor unui serviciu profesionist de informaţii, ci se bazează mai mult pe ce spune o doamna, care, oricât de bine înfiptă în viaţa politică şi economică ar fi, nu are posibilităţile de informare, analiză şi sinteză ale unui serviciu profesionist, cu mii de angajaţi şi informatori.

Evident, nu are sens să luăm de bune afirmaţiile Elenei Udrea, care doreşte să îi “dea-n gât” pe toţi cei de lângă ea, cu speranţa că va scapa cu o pedeapsă mai uşoară, eventual cu închisoare cu suspendare. Va daţi seama cum ar acceptă ea, femeie tânăra şi răsfăţată, să stea ani grei în puşcărie?! Iar pentru asta este în stare să inventeze orice. Deocamdată, afirmaţiile Lenuţei despre felurite personane sunt simple afirmaţii, neînsoţite de dovezi. În rest, vom vedea în viitor ce se mai întâmplă.

Autor: Petru Iosipescu

Sursa: Ziarul Natiunea