Traian Băsescu, un foarte bun comunicator și manipulator când e strâns cu ușa, are tehnicile lui preferate de aburire a auditoriului. Pe care le alternează în funcție de miză și conjunctură, cu o îndemânare de expert în alba – neagra cu multă practică la activ. Una dintre aceste tehnici este NU să contrazică acuzele dure care i se aduc, NU să le nege, ci să le răstoarne pur și simplu în capul acuzatorului, printr-un contraatac viguros, să i le întoarcă cu o virulență și mai mare, dar încărcate cu sarcină contrară.
Ca să vă dau un singur exemplu: el, mincinosul mincinoșilor, când era președinte și se lupta cu Ponta, nu se jena deloc să-l numească pe acela mitoman. Îl toca non stop cu acest apelativ. Vă mai amintiți? Tocmai el. Încât cei care-l ascultau să-și spună: pentru omul ăsta, totuși, adevărul contează!
Îndată după ce a izbucnit scandalul cu „statul” reunit în casa lui Gabriel Oprea, îndată după ce Dan Andronic, participant nemijlocit la evenimentele pe care le povestește, a dat de înțeles că acei oameni ce purtau in spate greutatea celor mai de forță instituții ale României nu făceau acolo altceva decât să măsluiască rezultatul alegerilor prezidențiale în favoarea lui Traian Băsescu, acesta, fostul președinte, a simțit cu instinctul lui de produs al junglei că scandalul care e pe cale a izbucni pe tema falsificării prezidențialelor din 2009 nu ar fi deloc în favoarea sa. Așa că și-a propus să încerce a-l stinge ori a-l deturna.
Conform tehnicii tocmai descrise mai sus, a ieșit urgent la televiziunile prietene, nervos, dar cu zâmbetul pe buze (Traian Băsescu, cu cât e mai nervos pe dinăuntru cu atât se prezintă mai vesel și mai pus pe bășcălie pe dinafară), pentru a da de înțeles că, știe el, alegerile din 2014 au fost mult mai „denaturate” decât cele din 2009. Așa încât mare grijă cu Comisia Parlamentară ce se dorește a fi constituită pentru că, oricum, mortul de la groapă nu se mai întoarce și, în plus, în 2014 nu el a fost ales ci Klaus Iohannis.
Mesajul era: „cine are urechi, să audă”. Doar că domnul Iohannis a fost ocupat cu pregătirea vacanței sale de Paște, cei din PNL cu minunata ideea a constituirii „ligii vestului”, iar vigilenții useriști cu reformularea conceptului de democrație internă de partid. Așa că Dragnea a putut să avanseze cu structurarea comisiei sale parlamentare fără obstacole majore.
În aceste condiții, Traian Băsescu a trebuit să schimbe din mers. Și, consecvent tehnicii de manipulare la care m-am referit, a acceptat că alegerile din 2009 au fost fraudate. Dar nu în favoarea ci în defavoarea sa. Tipic tupeului său superlativ. Iată ce declara pe 10 aprilie 2017:
‘Spun clar punctul meu de vedere: alegerile au fost fraudate, cum a fost fraudat şi referendumul. (…) Reprezentanţii mei erau câte unul în secţiile de votare. Am câştigat alegerile cu un scor mai mare. Şi când s-a demonstrat? Fiind sigur că au furat suficient, PSD şi PC au făcut întâmpinare la Curtea Constituţională să fie anulat turul al doilea şi au cerut renumărarea voturilor.
CCR a spus ‘de acord, dar număraţi voturile anulate şi vedem dacă acolo s-au făcut lucrurile în regulă sau nu’. Şi au fost 138.476 de voturi anulate. BEC, la dispoziţia CCR a trebuit să renumere cele 138.476 de voturi nule, iar la renumărare s-a constatat că 3.000 de voturi îmi fuseseră furate mie, deci peste 2% din voturi’, a susţinut fostul preşedinte”.
Știți de ce apelează Traian Băsescu la astfel de minciuni gogonate? Pentru că-i merge. Pentru că nimeni nu-l contrează în direct cu adevăruri pe cât de simple pe atât de clare, care să-l pună în dificultate în fața telespectatorilor. Nici moderatorii, nici analiștii politici invitați nu au curajul să polemizeze cu el. De exemplu, legat de declarația reprodusă mai sus, să-i dea câteva replici imediate:
- afirmația „CCR a spus ‘de acord, dar număraţi voturile anulate şi vedem dacă acolo s-au făcut lucrurile în regulă sau nu” este, de fapt, autoincriminatorie. Se știe că, la acel moment, atât CCR cât și BEC erau controlate de oamenii lui Traian Băsescu. Ca și la referendum. Tocmai de aceea au acceptat, de formă, renumărarea voturilor anulate. Pentru că știau că au controlul total asupra rezultatului acestei renumărători. Și mai știau că nu aici a fost marea fraudare. Ci în cu totul altă parte (la inversarea rezultatelor celor doi candidați pe unele procese verbale și la votul din diaspora) de care nu s-au atins;
- afirmația „Reprezentanţii mei erau câte unul în secţiile de votare” conține o doză mare de ipocrizie. Pentru că Băsescu se face că nu știe că sistemul juca de partea lui. Și sistemul era prezent în toți și-n toate, prin acoperiți. Cum explica și Marian Vanghelie într-un interviu recent, în marile orașe din vestul țării (Cluj, Arad, Timișoara etc.) așa zișii reprezentanți ai PSD au tras sforile, în cel mai scandalos mod, pentru Traian Băsescu. Grupul de la Cluj (Dâncu, Mureșan) la ce comenzi o fi răspuns? La cele venite pe linie de partid sau la cele venite pe linie militară?
Dar să mă întorc la întrebarea din titlu. Traian Băsescu, iritat de turnura dezvăluirilor lui Andronic, îl întreabă într-o zi pe acesta în ce fel crede el că grupul de demnitari strâns la Oprea acasă încerca să influențeze rezultatul alegerilor:
„TRAIAN BĂSESCU: Domnul Andronic. O clipă. Atribuiţi acestor oameni un rol. Au avut rolul de a schimba rezultatul alegerilor? Că aţi stat de vorbă cu ei. … Cu ce se ocupau ei acolo?
DAN ANDRONIC: Nu am vorbit de influenţare ci de implicare.
TRAIAN BĂSESCU: Au băgat mai multe voturi în urnă decât unul de fiecare?”
Din nou Traian Băsescu atacă primul. Încercând să excludă dintre ipotezele de lucru posibilitatea ca respectivii prezenți la Oprea să fi putut influența direct, în acea seară, rezultatul alegerilor.
Ce m-a uluit, după această șarjă, destul de ușor de contracarat, a lui TB, a fost pasivitatea comentatorilor față de nedumeririle retorice ale fostului președinte. Lipsa lor de inspirație în a-i da replica potrivită.
Da, acei oameni, acolo, au avut rolul de a schimba rezultatul alegerilor. Cum? Desigur, nu în felul în care bagatelizează TB modalitățile prin care pot fi fraudate alegeri. Nu băgând mai multe voturi în urnă. Dar, atunci, cum? Ce-au făcut?
La aceste întrebări ne-a răspuns, cu titlu de certitudine, Marian Vanghelie. După o lungă tăcere, acesta a participat acum două seri la o emisiune găzduită de A3, în care l-a avut ca partener de dialog pe Bogdan Chirieac. Declarațiile lui Vanghelie mi s-au părut nu doar de o gravitate excepțională, ci și credibile.
Vanghelie ne-a explicat cu ce se ocupa Coldea, în acea seara, la „cina informală” organizată de Oprea. El primea în timp real rezultatele de la secțiile de votare din țară și, în funcție de acestea, transmitea oamenilor săi din diaspora cum trebuie să iasă votul acolo astfel încât să se asigure avansul necesar pentru Traian Băsescu. Apoi, cei din secțiile de votare din diaspora (mai ales din acele secții de votare nou și strategic înființate) completau și transmiteau la București procesele verbale cu rezultatele dorite, după care ștampilau în număr corespunzător buletinele de vot necesare și le introduceau în urnă. Astfel se explică ritmul imposibil în care s-a derulat votul de la Paris și multe alte anomalii, cu secții de vot nou înființate la capătul pământului, unde „au votat” mii de români, mai ceva ca în unele secții din Spania, ori Italia, ori Germania, ori Franța.
Cât despre rolul Procurorului General la acea întâlnire, acesta a fost explicat de Dan Andronic într-unul dintre ultimele episoade din „Noi suntem statul”. Doamna Kovesi identifica acolo (sau îi erau indicate), în timp real, ținte pe care trebuia să le anihileze în zilele următoare, pentru ca fraudarea alegerilor să nu poată fi mediatizată și contestată. Două dintre aceste ținte, devenite, ulterior, infractori pușcăriabili, au fost Cătălin Voicu și Sorin Ovidiu Vântu.
***
Cum, domnule Traian Băsescu, oamenii aceia nu ar fi putut schimba atunci, și de acolo, rezultatul alegerilor? Ba bine că nu!
A, că multe detalii ale acestei uriașe fraude care a fost alegerea dumnevoastră în 2009 au fost pregătite cu mult înainte, în alte locuri și cu alți actori, da! Cu certitudine!
Și dumneavoastră știți prea bine cum și de către cine.
Acesta este însă un alt subiect. Despre care am, așa, un presentiment, că vom auzi în curând.
Sursa: Contele dc Saint Germain