Simpatia eroicei izbânzi televizate împotriva comunismului avea să ţină puţin. Primele reportaje occidentale care au însoţit caravanele de ajutoare, imediat după ’89, au devoalat nu doar sărăcia şi griul persistent al unei ţări abia ieşite la lumină, ci şi mizeria umană care emana discret în background-ul discursurilor propagandistice ale neo-comuniştilor instalaţi pe scanulele încălzite de fosta nomenclatură.
De la mineriade la şpăgi
Cruzimile interetnice din Transilvania, sălbăticiile care au „curăţat” Piaţa Universităţii sau şirul nesfârşit de dispute politico-sociale rezolvate de descinderi în forţă ale minerilor au adus România pe prima pagină în presa internaţională imediat după Revoluţie. Curând, avea să vină rândul copiilor străzii să-şi revendice fotografii generoase în reviste glossy, adopţiile ilegale au scos dosare de efect în Occident, în timp ce anchetele filmate cu camera ascunsă în care diverşi funcţionari români iau şpăgi mărunte au devenit atât de previzibile şi de uşor de realizat în România că au fost lăsate pe mâna novicilor din marile redacţii.
Violuri şi scandaluri
După 1996, conştiinţa rupturii României de restul blocului estic s-a conturat tot mai clar în articolele de presă occidentale. Corupţia şi scandalurile politice au devenit tot mai vizibile în analizele savante de geopolitică, pentru ca, mai ales în ultimii ani, articolele despre ţara noastră să ajungă şi în ziarele bulevardiere: furturi, violuri şi crime comise mai cu seamă de românii plecaţi în Spania şi Italia.
În fine, boom-ul lui 2008 ne-a readus în ziarele quality, acolo unde, din păcate, ne regăsim şi la finele lui 2009, acolo unde criza politică şi cea economică sunt atent disecate ca modele din categoria „AŞA NU!”.
Împlinirea a 20 de ani de la căderea Zidului Berlinului a readus Estul în atenţia unor reputate publicaţii din Vest. România nu putea scăpa analizei acide a unor reputaţi jurnalişti trimişi aici de „The Telegraph”, „Le Monde”, „El Pais”, „The Guardian” sau „El Mundo”. Cum ne vede presa străină la 20 de ani de la momentul Revoluţiei din ’89? capital.ro a selectat patru dintre cele mai relevante articole care au analizat, în ultimele zile, evoluţia României în cei 20 de ani de capitalism.
„El Pais” despre România: Coruptă, fără bani şi fără guvern
Concluzia trimisului special al spaniolilor de la „El Pais”, care a bătut România din Mureş până la Giurgiu şi de la Bucureşti până la Vaslui, e cât se poate de realistă: România e, la capătul a două decenii de tranziţie spre capitalism, o ţară „coruptă, fără bani şi fără guvern”.
Cotidianul naţional spaniol „El Pais” l-a trimis în România pe Raul Sanchez Costa pentru a lua pulsul unei ţări aflate în plină frământare economică şi politică, la 20 de ani de la căderea comunismului.
Săli de clasă aflate la etajul unor „private” duhnind a tutun prost şi băuturi ieftine, la Iernut, Şcoli confruntate cu perspectiva unei ierni fără încâlzire din pricina datoriilor acumulate în ultima vreme la Vaslui, spitale care îşi trimit pacienţii să-şi cumpere pe banii lor medicamentele de care depinde vindecarea lor, la Giurgiu. Tabloul sărăciei şi lipsei de organizare din „România profundă” este completat de criza politică de la Bucureşti.
„The Telegraph” despre România: „Frumoasa şi bestia”
Împlinirea a 20 de ani de la căderea simbolică a Zidului Berlinului e un prilej pentru britanicii de la „The Telegraph” pentru o trecere în revista a schimbărilor produse în ţările din Est dupa ieşirea din comunism.
Reportajul lui Adrian Bridge începe cu o imagine fără vârstă, fără înregimentare politică şi fără greutate economică. Drumul de la Timişoara spre Sibiu – „a glorious autumn day” -, o zi de toamnă, cu frunze mari, cărnoase, cameleonice, schimbându-şi capricios culoarea de la o clipire la alta, sub soarele înţepător al dimineţii. Detaliile fotografiei ataşate textului risipesc idilicul peisajului străjuit, din latul drumului, de batrânei „noduroşi”, care sporovăiesc despre toate cele. Un om într-o caruţă şi o mulţime de vaci duse spre păşuni. „Este asta o parte a Uniunii Europene? 2009? Lasând deoparte cei 20 de ani de comunism, a trecut măcar comunismul pe aici?”, se întreabă, zeflemitor, Adrian Bridge.
„El Mundo” despre România: „E nevoie de imaginaţie pentru a merge mai departe”
„Când salariul minim e de 120 de euro, iar un kilogram de pui costă aproape 5, când facturile la electricitate şi gaz depăşesc cuantumul pensiei a milioane de oameni şi când pentru a fi operat la timp trebuie să dai şpagă, a merge mai departe cere multă imaginaţie”, îşi justifică trimişii speciali ai lui „El Mundo” viziunea asupra României lui 2009, ca şi titlul materialului filmat la Bucureşti în această vară.
„The Guardian” despre România: copiii străzii sunt la locul lor
Când jurnalistul englez Ed Vulliamy a vizitat capitala României în 1996, a dat cu ochii de grupurile de tineri care îşi duceau viaţa prin canale, în gări sau pe străzi. Anul acesta, Ed a vizitat din nou Bucureştiul şi a descoperit că, abia acum, la 20 de ani după căderea lui Ceauşescu, lucrurile încep să se schimbe în bine.
„Aceştia sunt copiii revoluţiei”, spune Vulliamy. „Cei care au fost crescuţi în orfelinatele făcute de Ceauşescu şi care, imediat după Revoluţie, au fost găsiţi lipsiţi de ajutor în paturi de fier sau, întocmai ca nişte puşcăriaşi. Noul regim i-a lăsat fără ajutor şi i-a lăsat să se decurce singuri. Orfani, fără studii, fără nicio şansă de a avea un loc de muncă, aceştia au ajuns să se drogheze, iar fetele au început să practice singurul job pe care îl aveau la îndemână: prostituţia”.
“Le Monde”: Geoană, fiul generalului
În afară de cotidianul francez “Le Monde”, presa străină s-a limitat, deocamdată, doar la simple informaţii cu privire la alegerile prezindeţiale din România.
Într-un articol publicat chiar cu o zi înaintea alegerilor, “Le Monde” face o scurtă dar tranşantă trecere în revistă a doi dintre principalii candidaţi la preşedinţie: Traian Băsescu şi Mircea Geoană. Adică exact cei care vor merge în turul al doilea.
Valentin Vioreanu
sursa: capital.ro