Explicația? Jocul cererii și al ofertei. Pe de o parte, scumpirea consistentă a petrolului îi incită pe consumatori să caute alternative, iar pe producători să investească masiv în extinderea producției, ceea ce determină ulterior (dar mai lent) un proces de ieftinire. Pe de altă parte, bulele speculative sunt rezultatul unor factori prin definiție conjuncturali. De exemplu, criza petrolului din anii ’70 este determinată politic (prin restrângerea producției de către OPEC în contextul războiului arabo-israelian) și susținută de tiparnița de bani a țărilor dezvoltate, în încercarea disperată de a masca prin inflație consecințele rarității resurselor energetice. Falimentul politicii keynesiene, dovedit prin explozia inflației, a trebuit reparat prin stabilizarea monetară, creșterea dobânzilor și, evident, criza datoriilor – adică a datornicilor! – în anii ’80. Scumpirea din anii 2000 au aceeași dublă cauză: războaiele din Orientul Mijlociu și expansiunea monetară (boom-ul) declanșată la început în SUA, ulterior în toată lumea.
Morala? Politrucii destabilizează economia. Datorită lor avem războaie. Datorită războaielor cresc nevoile bugetare și implicit tentația de a tipări bani. Distorsiunile prețurilor relative care rezultă induc o anumită alocare a investițiilor – exemplul zăcămintelor de șist din ultimii ani – care nu este neapărat eficientă pe termen lung, dar care la rândul ei generează alte euforii și iluzii. Per total, avem multe vieți și mulți bani risipiți. Și istoria se repetă.
UPDATE
Dacă s-a oprit tiparnița americană, cine va mai urca bursa pân’la cer? Tiparnița europeană?!
Autor: Bogdan Glavan
Sursa: Logica economica