Ieșiți și fiți înfrânți! Ce s-a întâmplat cu idealul vostru democratic? Ce s-a întâmplat cu citatele pe care le aruncați în piață și le postați cu nonșalanță pe facebook? Ce s-a întâmplat cu „Voi lupta până la ultima picătură de sânge pentru ca tu să ai dreptul să nu fii de acord cu mine!”. Era doar paradă?!…
Din nenumărate motive, unele căutate, pretexte, altele de-a dreptul absurde, unele mici găselițe, pe care o propagandă stupidă le-a adus pe nesimțite la rangul de descoperiri uluitoare și adevături tulburătoare, precum se întâmplă prea adesea.
În această categorie intră:
Întrebarea de la referendum este cumva incorectă, s-ar aproba în fapt cu totul altceva, modificarea legilor justiției. Întrebarea de pe buletinul de vot este cât se poate de exactă, această găselniță a căzut, iar ce ar trebui să rămână e doar rușinea celor care au putut crede și promova o asemenea balivernă, au putut crede că o asemenea enormitate s-ar putea produce într-o țară în care cineva încă mai gândește…
Alții nu vor să participe la o cheltuială imensă lipsită de scop și, prin urmare, o urmare pe care o putem lesne numi „fractură logică”, după o expresie în uz azi, își propun să dea acestei cheltuieli o inutilitate deplină, cum ar fi invalidarea referendumului…
Alții suspicionează o manevră ulterioră a PSD care, întru-un fel care scapă deocamdată rațiunii și rămâne în vârful baghetei magice a infractorului Dragnea (în care avem mare încredere din acest punct de vedere), ar confisca, și-ar atribui, s-ar cocoța pe rezultatul referendumului. Este o altă variantă care sfidează logica și rațiunea. De fapt, niciunul dintre cei care cred într-o asemenea posibilitate viitoare nu se suspectează pe ei înșiși că ar putea face o asemenea asociere în viitor, dar asta pentru că au o părere foarte bună despre ei. Dar au o părere foarte proastă despre ceilalți, despre majoritate, pe care o suspectează că l-ar putea crede pe Dragnea atunci când ar declara că referendumul, rezultatul său, este un succes al guvernării PSD. Culmea, pentru că absurdul se insinuează mai departe, tot ei cred că rezultatul referendumului ne va îndepărta de UE și va aduce numai prejudicii României. Dar tot ei nu pot sau nu vor să facă legătura logică dintre cele două profeții, pentru a ajunge la un rezultat contrar, de data asta: Dragnea s-ar disocia de rezultatul referendumului în viitor…
Aceștia din urmă, măcinați de o aversiunea care a căpătat aspecte patologice față de PSD, nu ar putea crede că Dragnea și PSD au marșat la ideea organizarii referendumului din același oportunism politicianist, care este, din păcate, fundamentul, motorul acțiunilor tuturor politicienilor români astăzi. Ei nu pot ajunge la o asemenea idee nici chiar atunci când văd că lideri liberali sau chiar ai USR au avut poziții favorabile referendumului, din aceeași grijă de a nu pierde voturile.
Referendumul nu ne spune nimic nouă, spun ”practicienii”, totul rămâne ca și înainte, adaugă, mândri nevoie mare că pot propune exemple aducătoare de lumină. Ei vin cu „înainte” și „după” pentru a demonstra un mecanism al gândirii ”imbatabil”… Ei amestecă Constituția cu Codul Civil, le pun la același nivel, și spun că… „Nimic nu s-a întâmplat, nimic nu se schimbă!” Iată, sunt sclipirile noastre de inteligență! „Căsătoria era reglementată deja legal. De ce deranjul?!”. Dar ei demonstrează astfel că nu au noțiunea de „Constituție”, nu știu ce înseamnă, iar expresia „lege fundamentală”, atribuită aceleeași Constituții, nu le spune nimic. Constituția este izvorul dreptului într-o țară, din prevederile sale derivă legile, iar aceste prevederi pot fi cuprinse sau nu în legi (care, toate, îi sunt subdiacente), dar se supun principiului enunțat de „legea fundamentală”. Prevederile constituționale au valoare de principiu. „Principiu!”. Vă mai amintiți ce înseamnă? Așadar, nici celelalte prevederi ale Constituției nu au „putere de lege”, o expresie pe care ar pute-o înțelege „practicienii”, dar cu toate astea sunt mai importante, de departe, decât orice lege. Așa cum ar fi, bineînțeles, și articolul modificat.
Modificarea articolului în sensul unui „Da” la referendum are un scop cât se poate de practic, chiar dacă nu direct. În prezent, modificarea legilor poate permite căsătoria între persoane de același sex prin simplu vot al Parlamentului. „Da”-ul majoritar de zilelea acestea ar face modificarea legilor imposibilă fără organizarea unui alt referendum pentru modificarea Constituției. Deci, iată scopul practic!
Singura explicație: fanatismul ”democratic”!
Toate aceste suspiciuni trădează, fără îndoială, o neîncredere în partide, în întregul sistem, iar această neîncredere este azi mai mult decât de înțeles.
Dar când toate aceste așa zise argumente și explicații pentru neparticiparea la referendum vor cădea, nu mai rămâne decât o singură explicație, cumplit de neplăcută: fanatismul ”democratic”! O formă de fanatism, de intoleranță, de habotnicism, despre care se vorbește prea puțin, în ciuda prezenței sale tot mai vizibile în ceea ce numim „spațiul public”. Iar această formă de fanatism, ca orice fanatism, nu poate sfârși decât prin a se întoarce împotriva lui însuși.
Lipsa echilibrului și măsurii, îndârjirea, vanitatea, orgoliu nemăsurat, spiritul combativ care pune stăpânire pe întreaga gândire, ofensiva de dragul luptei, defensiva de dragul plângerii își dau concursul în această formă de fanatism. Și așa sfârșești spunând că ești o fire pe deplin democratică… și te opui unui referendum. Din nenumărate motive, bineînțeles! Toate puțin sau mai mult ascunse, neclare, dubioase, ilogice, iraționale, în final. Ajungi să te opui însăși etimologiei „democrației” (demos-crație), puterii populare, și asta pentru că ești cel mai democrat, mai democrat decât poporul, decât puterea poporului…
Și ne întoarcem la paradoxul enunțat mai sus. Cum de cei mai activiști dintre democrați se opun referendumului astăzi, se întorc împotriva lor înșiși?! Cum de sabotează și blamează astăzi participarea și pronunțarea pe care le elogiau ieri?!
Ei continuă să iubească implicarea și participarea, dar la ei și cei asemenea. Iar asta are o singură cauză: orgoliu și mândria abisală care le spun că știu mai bine! Știu mai bine decât politicienii care au organizat referendumul, mai bine decât biserica care îl susține, decât cele trei milioane care au semnat, decât milioanele care vor participa, decât majoritatea care va aproba …Știu mai bine decât toți cei cărora trebuie să li se opună! Știu mai bine decât democrația! Pentru că ei sunt democrația! …„Fanatismus”!
Unde mai rămâne democrația veritabilă aici? În participare, în acceptarea condițiilor, în acceptarea înfrângerii, în acceptarea faptului că, deocamdată cel puțin, nu știi cel mai bine, chiar dacă știi atât de bine pentru tine. În aceptarea faptului că, pentru a exista și pentru alții, pentru ceilalți, democrația nu poate fi întotdeauna așa cum ne convine, cum știm prea bine, cum am stabilit…
Dar tot ei sunt oamenii care sfârșesc prin a adopta aceleași atitudini și comportamente precum ale celor pe care îi condamnă, doar că în sens opus. Oameni care se opun cu intoleranță față de ceea ce cred ei că este intoleranța altora și care au doar câteva marote pe care le rumegă necontenit, printre care homofobia e preferată, dovedind aceeași îngustime pe care o reproșează inamicilor. Tot ce seamănă cu ceea ce trebuie să combată trebuie nimicit! Fără discernământ, fără diferență, fără rezervă, fără al doilea gând …Fanatism!
Totul dintr-un soi de narcisim, pentru a-și afișa evoluția, elevația, civilitatea, spiritul democratic, pentru a se autopropaga în „idealul umanității”… Pentru că atunci când acestea sunt supuse unor probe… Iată!
Sunt, în cele din urmă, oameni mici care doar fac paradă cu „democrația” lor, cu „toleranța” lor, cu „spiritul” lor și care nu pot accepta ca ”democrația” lor să fie înfrântă de democrație, așa cu e ea, astăzi! Care nu pot accepta! Oameni mici care, dacă vor câștiga, vor câștiga rușinos trădându-se din nou pe ei înșiși!…
Autor: Cristian Pătrașcu
Sursa: Anonimus.ro