FMI ne-a obişnuit deja, în stilul inconfundabil al prognozelor sale care pot îngropa sau reînvia o economie, cu una caldă, una rece. World Economic Outlook, raportul care a pus pe jar elita economică a a României, transmitea, în prima fază, o notă proastă: în loc de creştere cu 1,3 procente, estimările pentru anul 2010 au fost reduse la o proiecţie de 0,8 la sută. Jumătate de punct procentual de scădere, o nimica toată, ar spune neiniţiaţii. Dar în acest 0,5 la sută diferenţa negativă a creşterii economice faţă de proiecţia anterioară stau, laolaltă, mii de locuri de muncă, fonduri pentru investiţii sau chiar bani pentru spitale, şcoli, ajutoare sociale. Care vor fi pierduţi nu pentru că aşa a spus FMI, ci pentru că în loc să ne relansăm un pic mai repede, o vom face, cel puţin în acest an, un pic mai încet. Şi acest lucru ne va lovi exact unde ne doare mai tare: în capacitatea de a repune economia pe un flux normal, cu un cash flow neîntrerupt şi neîmpleticit, care să nu mai fie dependent de banii de împrumut.
Aceasta a fost palma FMI. După care, am primit şi o mângâiere: pentru 2011, vom avea cea mai mare creştere economică din Uniunea Europeană, de 5,1 la sută. Previziunea nu e nerealistă dacă avem în vedere că România are potenţial economic şi i-a mai surprins pe analiştii internaţionali şi după aderarea la Uniune, când a sărit iute câteva trepte, atrăgând multe investiţii prin ritmul convingător de creştere economică. Riscul este în altă parte, în tendinţa românească de liniştire atunci când aude că “e de bine”.
Previziunile FMI pentru România anului 2011, de avans al PIB cu 5,1 la sută, sunt o binecuvântare pentru partenerii externi care văd că pot avea încredere în economia noastră, dar pot deveni un blestem pentru politica internă dacă ne vom culca pe o ureche la ideea că, de acum, criza se va rezolva şi singură. Şi aici este riscul pe care şi l-a asumat FMI atunci când a aruncat pe piaţă o asemenea cifră încurajatoare. Desigur că FMI are tot interesul să ne revenim, chiar şi numai pentru ca România să fie capabilă să-şi plătească împrumuturile! Apoi, e şi miza credibilităţii instituţiei internaţionale care ar vrea ca implicarea într-o economie aflată în criză să se termine cu bine, iar meritul FMI de salvator să fie recunoscut.
O asemenea prognoză pozitivă e de natură să încurajeze revenirea României, măcar prin încurajarea partenerilor externi care au aici investiţii şi interese. Riscul este la noi acasă, pentru că avem prostul obicei să aşteptăm să ni se întâmple şi nu înţelegem întotdeauna că o economie nu-şi revine singură, doar pentru că aşa scrie într-o analiză deşteaptă. Iar dacă nu ne vom pune pe treabă, reducând cheltuielile bugetare şi sprijinind capitalul privat şi investiţiile, vom face de râs FMI cu analiza lui cu tot, pentru că o creştere de peste cinci puncte procentuale nu e de ici, de colo. FMI ne-a dat un punct de sprijin. Dacă nu vom înţelege că şi noi avem treaba noastră de făcut pentru a profita de această mână întinsă, o să aşteptăm degeaba să avem parte de o revigorare economică numai pentru că aşa spun analiştii de la Washington!
sursa: curierulnational.ro