Am citit o carte foarte interesanta, numita “Cultura fricii“, scrisa de Frank Furedy, aparuta la editura Antet. Stilul cartii aminteste de clasica “Frica de libertate” a lui Erich Fromm. Subiectul este deosebit de interesant, vizand transformarea recenta a societatii occidentale si nu numai in ceea ce autorul numeste o “cultura a fricii“. Cultura fricii se bazeaza pe cateva trasaturi definitorii: obsesia sigurantei personale, lipsa increderii in oameni, deresponsabilizarea individului si incriminarea oricarui tip de risc asumat, minimalizarea actiunii individuale, exagerarea pana la grotesc a pericolelor de tot felul, pervertirea limbajului in scopul infricosarii oamenilor etc.Si in Romania se poate observa acest fenomen din plin. Sa observam influenta majora a televiziunii si a mass-media in general. In orice jurnal de stiri, locul cel mai important e luat de crime, violuri, agresiuni, accidente rutiere etc. Aceasta concentrare ne face sa credem ca traim intr-o lume extrem de periculoasa in care viata ne este pusa permanent in primejdie. Expresii ca “suntem ingrijorati ca”, “ingrijorator”, “abuzuri”, “riscurile crescute ale”, “abuzul de alcool”, “stresul”, “amenintarea terorismului”, “incalzirea globala”, “sindrom”, “epidemie” etc. au intrat in vocabularul de zi cu zi, creand un univers terifiant.
Obsesia sigurantei imbraca multe forme: panouri uriase de pe sosele “Stop accidentelor! Viata are prioritate“; reclame obsedante “evitati excesul de zahar, sare si grasimi“; mesaje pe cutiile de tigari; jandarmi care incadreaza orice manifestatie, oricat de inofensiva ar fi; camere de supraveghere video in magazine, scoli, gari, metrou, autobuze, pe blocuri etc. etc. ;ingradirea oricarui spatiu deschis iar exemplele ar putea continua. Ii rog pe cititorii mei sa se gandeasca la aceasta problema si sa gaseasca exemple.
As vrea sa tratez recenta “campanie impotriva violentei in scoli“. Fara indoiala, au existat si exista cazuri de elevi care se bat sau de elevi ce fac misto de profesorii lor. Dar in fapt, aceastea sunt doar cazuri izolate. Nu si pentru mass-media sau pentru autoritatile de stat! Daca ar fi sa ne luam dupa ce vedem la televizor, scolile sunt locuri foarte periculoase pentru elevi. Materiale video cu elevi care jignesc profesorii au fost prezentate si rasprezentate (un post tv nu s-au sfiit sa dea un astfel de filmulet vechi de 3 ani, pentru a justifica “violenta din scoli” de azi!). Pentru cineva care ia de bun tot ce apare pe sticla, scolile romanesti sunt focare de anarhie si violenta. Ceva trebuie facut, nu-i asa?! Cu cat mai multa fermitate!
Aceasta obsesie a “sigurantei elevilor” cum se traduce practic? Prin sisteme de supraveghere video (mai putin in salile de clasa, deocamdata – desi ministrul Adomnitei ar vrea!); bodyguarzi in scoli; uniforme obligatorii pentru elevi (ca in vremea comunismului); uneori chiar carduri de acces pentru elevi; garduri inalte care inconjoara scolile (tin minte si acum un reportaj despre o scoala mai darapanata in care o reporterita repeta obsesiv “aceasta scoala nu are nici un gard macar!“, desi altele erau problemele respectivei scoli). Dumnezeule!!! Stop! Daca nu aveti creierul spalat de televizor, va implor sa va ganditi: Cum vor creste copii in asemenea lagare concentrationare?! Ce fel de oameni vor deveni?! Ce comportament vor avea mai tarziu in societate?! Vor fi educati pentru a fi oameni liberi, responsabili, increzatori in sine si in cei din jur? Sau dimpotriva?!
Intr-o societate de tip bigbrother relatiile dintre oameni sunt pervertite: increderea in oameni dispare pentru a fi inlocuita de teama. Mania supravegherii video este o expresie a acestei temeri continue fata de ceilalti oameni. Prin creearea unei sigurante artificiale, se pierde ceva esential: sentimentul comunitatii. Iadul e pavat intodeauna cu intentii bune! Cine renunta la libertate de dragul sigurantei nu e demn nici de libertate nici de siguranta.
Am intalnit de atatea ori raspunsul “Ce daca sunt urmarit? nu am nimic de ascuns!” incat imi vine sa-mi smulg parul din cap! Oare celor care se autoamagesc cu faptul “ca nu au nimic de ascuns“, nu le-a trecut nici macar o secunda pin cap ca cei care instaleaza sisteme de supraveghere nu sunt niste ingeri care ne vor binele?! Mi se pare halucinant sa-ti exprimi pe de-o parte neincrederea in autoritatile statului, pe motivul cat se poate de intemeiat ca sunt putred de corupte, si pe de alta parte, cand aceleasi autoritati ne orwellizeaza, vai.. ce bine fac! totul e in “avantajul” nostru! Inca ceva: Ce control avem asupra datelor noastre personale? Practic, zero! Putem stii cum sunt folosite aceste date?! Nu!
Dar sa presupunem, prin absurd, ca autoritatile ne vor tot binele din lume! Cum ramane insa cu libertatea individuala? Cum ramane cu dreptul la intimitate si la o viata privata (drepturi garantate de Constitutie, apropo)? Daca nu am gresit cu nimic, de ce trebuie sa fiu urmarit non stop? De ce sa fiu filmat, poate amprentat, sa-mi fie supravegheate comunicatiile prin telefon, pe internet etc.? De ce sa fiu tratat ca un potential infractor? (Un comentator mi-a spus ca sigur pun la cale ceva “ilegal” pentru ca nu sunt de acord cu sistemele de supraveghere video!) In masura in care gandesc, da, comit “crima de gandire”!
Inca un lucru. Cine e statul asta ca sa decida ce e bine si ce e rau? E cumva Dumnezeu? O entitate supranaturala? Tot ce emana de la guvern si de la autoritati are valoare de bine absolut? Nu intelegeti ca exact asta e TOTALITARISMUL?! In 1989 nu tin minte sa se fi scandat “Vrem supraveghere video! Vrem siguranta!”. Nu, oamenii au murit atunci pentru LIBERTATE! Merita sa lupti pentru asta! Chiar sa mori! Asta nu vor intelege niciodata egoistii obsedati de propria lor siguranta!
sursa: romaniatotalitara.com