Soluţia propusă pentru a rezolva problemele unei economii pe butuci pare a fi, după cum se anticipează încă de pe acum, să pui contribuabilul să plătească direct, din buzunarul lui, mai mulţi bani unui stat care nu se poate opri din cheltuit.
Discuţia privind posibila majorare a TVA, preferată de preşedintele Băsescu unei majorări a cotei unice, a aprins şi mai mult spiritele pe scena politică. Unii spun că majorarea cotei unice aplicată profitului fie sperie şi mai mult investitorii (de parcă nu i-ar speria destul un Guvern care stă în faţa crizei ca un iepure prins în farurile unui SUV pe autostradă), fie nu rezolvă nimic, pentru simplul motiv că profiturile au scăzut foarte mult sau pur şi simplu au dispărut. Alţii spun că, dimpotrivă, mai bine impozitezi mai drastic mediul privat, ce a mai rămas din el măcar, decât să anunţi un TVA mai mare în an electoral.
În timp ce principala grijă a celor care conduc ţara pare a fi goana după banii din portofelul contribuabilului, mediul politic, aproape fără excepţii, neglijează, prin fapte cel puţin, adevărata problemă: cheltuim mult mai mult decât avem. Factura socială reprezintă două treimi din veniturile totale ale statului. Nivel pe care, după cum spun atât economiştii români cât şi cei străini, România nu îl poate susţine.
În timp ce ni se propun impozite mai mari pentru că statul n-are bani, statul cheltuieşte în mijlocul crizei mai mult decât într-un an de creştere economică record. Fondul de salarii este cu 10% mai mare decât anul trecut iar cheltuielile cu bunurile şi serviciile ale statului au scăzut cu doar 0,9%. Adică, în bani, statul a reuşit să strângă cureaua la acest capitol cu doar 172 de milioane de lei, până la 18,5 miliarde de lei.
Se pune astfel problema legitimităţii, morale, nu de altă natură, a posibilei măsuri de a mări TVA. Atât timp cât statul nu şi-a redus cheltuielile, nu ar trebui să se gândească la măriri de taxe. Se vorbeşte foarte mult despre exemplele altor state fără a se pune nimic în practică însă. Mărirea TVA în Ungaria, de exemplu, a fost flancată de reducerea drastică a cheltuielilor, de la salariile bugetarilor la hârtia de copiator din ministere.
În loc să aducă soluţii pentru a rezolva problema, respectiv cheltuirea fără sens de cele mai multe ori a banului public, mediul politic se mulţumeşte să îşi dea cu părerea, fără să facă nimic, în anul electoral 2009, pentru ca anul viitor să mai dea un ultim asalt asupra buzunarelor din care sunt plătiţi.
Victor ROTARIU
sursa: gandul.info